Duminica Tuturor Sfinţilor urmează în calendarul nostru ortodox imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh. Venirea Mângâietorului împlinește planul de mântuire al lui Dumnezeu Tatăl, realizat în Fiul Său, Mântuitorul Iisus Hristos. Prin lucrarea Duhului Sfânt, dobândim înfierea Tatălui ceresc, adică primim harul divin, spre a deveni fii duhovniceşti, după har, ai lui Dumnezeu Tatăl. Noi devenim fii duhovnicești ai Tatălui în același chip în care Domnul Iisus Hristos este Fiul Tatălui după fire. Toate acestea ne arată că noi putem să ne mântuim și să devenim sfinți numai prin lucrarea Sfântului Duh și prin împărtășirea cu Sfintele Taine. Rostul venirii Sfântului Duh în lume este sfinţirea oamenilor prin comuniunea lor cu Dumnezeu în iubire. Duhul Sfânt vine în lume, constituind Biserica instituită de Mântuitorul Hristos şi lucrează sfinţirea oamenilor prin Tainele Bisericii.
Mântuitorul, Care a trimis pe Duhul Sfânt Apostolilor Săi, ne spune în Sfânta Evanghelie de astăzi că „oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32). Noi am mărturisit și mărturisim întotdeauna cu râvnă învățătura despre Preasfânta Treime, despre Biserică, despre Botez și despre viața veacului ce va să fie. Această credință vine de la Mântuitorul Iisus Hristos prin Sfinții Apostoli și este transmisă de Sfinții Părinți în Biserică. Cu toate acestea, sunt foarte mulţi care nu mărturisesc Adevărul, fiind departe de credinţă. Despre aceştia Domnul ne spune că nu vor fi amintiți înaintea Tatălui ceresc: „Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 33). Domnul a venit pe pământ să aducă sabia, adică despărţirea dintre cei credincioşi şi cei necredincioşi, dintre cei buni și cei răi (Matei 10, 34). El este Acela în Care noi credem şi mărturisim, El este Acela în care noi ne-am botezat şi am fost îmbrăcaţi în haina luminoasă, aşa cum spune cântarea: „Dă-mi mie haină luminoasă, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină” (Molitfelnic, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2019, p. 46). El este Acela Care ne-a semănat în inimă Adevărul credinței în Duhul Sfânt. Dacă cineva nu este în adevărul Domnului şi nu crede într-Însul, pe acela Dumnezeu nu-l iubeşte și nici nu va moșteni viața de veci. Căci zice mai departe Mântuitorul: „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 37). Aşadar, credinţa ne cere să avem o viaţă morală corespunzătoare şi să trăim învăţătura cea sfântă, întocmai cum ne-a fost dată de Domnul şi ne-a fost propovăduită de Sfinţii Apostoli. Această credință a rămas aceeași și neschimbată în Sfânta noastră Biserică și va fi transmisă generațiilor viitoare nealterată până la sfârşitul veacurilor. Dacă această credinţă este întru totul respectată şi împlinită de toți credincioșii, ea ne așază în rândul drepților. Prin urmare, dacă rămânem credincioşi în Mântuitorul Iisus Hristos, vom duce o viaţă curată și fără prihană în Duhul Sfânt, având un comportament cu totul ales, vrednic de iubirea Tatălui ceresc.
Preaiubiții mei frați și surori,
Duminica Tuturor Sfinţilor are un caracter profetic şi anticipează comuniunea tuturor credincioșilor din Împărăția cerurilor. Astăzi, cinstim atât pe sfinții cunoscuți, cât și pe cei necunoscuţi. Pentru cei necunoscuți mai ales Biserica a rânduit această sărbătoare ca și ei să fie cinstiți de toți creștinii. Sfântul proroc Ilie a primit răspuns de la Dumnezeu despre această zi de prăznuire cu mult timp înainte. Numărul celor credincioși care „nu s-au plecat înaintea lui Baal” (Romani 11, 4) este cunoscut numai de Dumnezeu. Și acestora Stăpânul vieții le va da slava Sa la a doua Sa venire. Despre aceștia a vorbit Evanghelia de astăzi subliniind că Dumnezeu va răsplăti tuturor la naşterea din nou a lumii. Atunci se vor arăta toţi sfinţii, cunoscuţi şi necunoscuţi de noi. Ei vor primi atunci bucuria nemărginită de la Tatăl Cel ceresc, de la Fiul și de la Duhul Sfânt. Așadar, „oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine pentru numele Meu”, spune Mântuitorul Iisus Hristos, „însutit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică” (Matei 19, 29). Firește, sfinții și drepții au lăsat în lumea aceasta toate cele omenești pentru dragostea Mântuitorului Iisus Hristos, dar jertfa lor va cunoaște răsplată în viața veșnică. Ei vor primi fericirea şi pacea vieţii veşnice pe care le-au gustat ca arvună încă din lumea aceasta.
Iubiți credincioși și credincioase,
Sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu și frații noștri. Toţi sfinţii laolaltă înseamnă comuniunea sfinţilor în iubirea și preaslăvirea Preasfintei Treimi. Dumnezeu este minunat în frumuseţea şi unitatea sfinţilor din toate timpurile și din toate neamurile. Toate cetele de sfinţi trăiesc în unitatea comuniunii cu Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, având în fruntea lor pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Această frumuseţe a Duminicii Tuturor Sfinţilor este, de fapt, frumuseţea unităţii Bisericii, unitatea şi diversitatea darurilor Duhului Sfânt. El dăruieşte o mulţime de daruri la Botez credinciosului, iar înmulţirea darurilor oferite de Duhul Sfânt înseamnă înmulţirea sfinţeniei sau creşterea întru sfinţenie.
Cei care trăiesc după cugetul pământesc sunt preocupaţi de grija trupului, de lucrurile trecătoare şi nefolositoare. Atunci când viaţa noastră este orientată după Legea Domnului Hristos, intrăm fără să ne dăm seama în contradicție cu aceia care sunt supuși păcatului și morții. Cel care iubeşte pe Dumnezeu, acela iubeşte şi pe aproapele său, iubeşte Biserica, ţine sărbătorile şi respectă duminica și sărbătorile. Cel care iubeşte pe Dumnezeu nu huleşte, nu bea peste măsură, nu-şi iroseşte viaţa sa trăind în destrăbălare. Cel care iubeşte pe Dumnezeu se fereşte să facă altuia nedreptate și să judece pe cei din jurul său. Iubitorul de Dumnezeu trăieşte în evlavie, se închină cu evlavie şi păzeşte poruncile Bisericii noastre. De bună seamă, un asemenea om nu este precum cei necredincioși. Neiubitorii de Dumnezeu sunt hoţii, tâlharii, înşelătorii şi toţi cei ce au inima şi sufletul robite de lucrurile acestea pământeşti şi trecătoare. Ei sunt slujitori ai satanei, fiind departe de Domnul şi împotriva Dumnezeului Celui Viu. Pe aceştia sabia, de care vorbeşte Mântuitorul Hristos în Evanghelia de astăzi, îi va tăia şi îi va arunca în foc, căci: „orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc” (Matei 7, 19). Oamenii păcătoşi sunt asemenea neghinei care la sfârşit va fi smulsă şi aruncată în focul cel veşnic.
„Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine”, zice Domnul, acela „nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 37). Nu trebuie să înţelegem de aici că Domnul ne cere să ne separăm de apropiaţii noştri, ci ne învaţă să nu slujim păcatului și celor din lume. Avem multe exemple de credincioși care au ajuns sfinți punându-și nădejdea în Dumnezeu și încrezându-se cu tot sufletul în ajutorul Său. Sunt oameni cucernici care se nasc în familii rătăcite de la calea Adevărului, întocmai după cum trandafirii cei mai frumoşi răsar din spinii cei mai ascuţiţi. Viața lor evlavioasă preschimbă firea celor din jur și este răsplătită de Dumnezeu pe măsura strădaniei lor. Pe aceștia Mântuitorul Hristos îi aşază în ceata cerească a celor drepți, zicându-le: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău” (Matei 25, 21).
Iubiți credincioși și credincioase,
Sfinţii Apostoli, cum am văzut în Sfânta Evanghelie, sunt preocupați și ei de rostul jertfei lor pentru credinţă şi propovăduirea adevărului. „Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi?”, întreabă Sfântul Apostol Petru (Matei 19, 27). La această întrebare, Domnul îi răspunde: „Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel” (Matei 19, 28). Sfinţii Apostoli, ca aleşi ai Mântuitorului Iisus Hristos, care s-au făcut vase de cinste, pline de harul Duhului Sfânt, vor judeca oamenii pentru că ei s-au arătat cu adevărat pilde de sfinţenie. De fapt, nu numai Sfinţilor Apostoli le va fi încredinţată această misiune, ci şi tuturor sfinţilor care, prin viaţa lor curată şi jertfelnică, s-au făcut de-a pururi rugători în ceruri pentru sufletele noastre. De aceea, le purtăm numele și îi luăm mijlocitori prin Taina Sfântului Botez. Punând la inimă această binecuvântare, vă îndemn ca, ori de câte ori botezaţi pe copiii dumneavoastră, să le daţi nume de sfinţi, pentru că aceştia sunt cu adevărat protectorii şi apărătorii vieţii lor. Sfântul nu este numai ocrotitor, ci şi pildă vrednică de urmat pe drumul spre mântuire. Dacă cineva poartă numele Sfântului Ioan, de exemplu, trebuie neapărat să-i urmeze viaţa. Dacă cineva poartă numele Sfântului Dumitru, al Sfântului Gheorghe sau al altor sfinţi, este necesar să-i aibă ca modele, să se roage lor, ca ei să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele lor. Pe sfinții pe care-i vom iubi și le vom urma viața îi vom întâlni, atunci când, după rânduiala lui Dumnezeu, vom trece din lumea aceasta în viaţa cea veşnică. Să nu ezităm şi să nu încetăm a ne ruga sfinţilor, care totdeauna mijlocesc pentru noi pentru ca să ne ajute să intrăm în Împărăţia cerurilor, atunci când vom fi judecaţi pentru faptele noastre.
Însuşi Mântuitorul Hristos va mărturisi despre noi înaintea Tatălui ceresc. El va spune înaintea Părintelui Său dacă am fost credincioşi şi am păstrat haina albă a Botezului, dacă am împlinit promisiunile făcute în ceasul naşterii noastre din „apă şi din Duh” (Ioan 3, 5). Domnul va spune şi dacă am păstrat rânduielile bisericeşti, dacă am venit la Sfânta Biserică sau dacă n-am lipsit de la Sfânta Liturghie. Toţi cei care am împlinit poruncile Domnului vom fi răsplătiți din destul în ceruri. Acolo nimic nu va fi pierdut, căci şi pentru un pahar cu apă pe care îl vom da milostenie, ne asigură Mântuitorul, nu ne vom pierde plata noastră (Matei 10, 42). Deci, toată milostenia noastră, rugăciunile săvârşite în fiecare zi, cititul din Sfânta Psaltire, chiar şi semnul Sfintei Cruci făcut atunci când trecem pe lângă vreo biserică sau vreo troiță, toate vor fi răsplătite de Domnul nostru Iisus Hristos la Înfricoşata Judecată. Şi când ne înfrânăm gura de la vorbe rele, atunci când suntem mânioşi, și când ne înfrânăm limba de la vorbe aspre atunci când suntem supărați pe cineva, dacă am luptat împotriva vrăjmaşului şi dacă l-am înfruntat cu semnul Sfintei Cruci, am câştigat iubirea lui Dumnezeu şi cel rău fuge de la noi, pentru că Sfânta Cruce este „armă împotriva diavolului” (Molitfelnic, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2019, p. 144). Deci, să ne luptăm şi să ne înfrânăm limba de la cuvinte rele, să ne închidem gura, să nu grăiască deşertăciuni! Să ne străduim să nu disprețuim pe cineva niciodată! Străduiţi-vă să nu furaţi, să nu vă însuşiţi ceva de la ceilalţi, pentru că pentru orice păcat diavolul ne va osândi la Înfricoşata Judecată. Să luăm aminte prin faptele noastre să nu smintim şi să nu îndemnăm pe cineva la fapte rele! Să fim pilde de smerenie, îndemnându-i pe fraţii noştri prin pilda vieţii noastre să meargă la Sfânta Biserică, să se spovedească, să ţină postul, să facă Sfânta Cruce și să se împărtășească cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Toate aceste fapte bune sunt cu adevărat mărturisiri ale Mântuitorului Hristos, de care Domnul va ţine cont, atunci când va mărturisi despre noi înaintea Tatălui ceresc.
Dreptmăritori frați și surori,
O mulţime de oameni în istoria Bisericii noastre Ortodoxe și-au lăsat averile şi familiile şi s-au retras în mănăstiri și schituri. Au trăit în pustietăți hrănindu-se cu rădăcini sau poame sălbatice, răbdând frigul sau arşiţa soarelui. Cu toate că viața lor era sărăcăcioasă și lipsită de cele necesare trupului, totuşi, erau bucuroşi, erau fericiţi în iubirea lui Dumnezeu. Credincioșii veneau să-i caute în pustie sau în mănăstirile în care locuiau. Astfel, acești sihaștri au atras la ei o mulţime de ucenici, care au fugit de lume și de grijile lumești. Ce-i atrăgeau în aceste mănăstiri și pustietăți? Nimic altceva decât iubirea de Dumnezeu, dobândirea păcii şi a fericirii Duhului Sfânt. Cine urmează pe Mântuitorul Iisus Hristos primește de la El însutit și înmiit. Sfinții au crezut în Domnul și L-au iubit mai mult decât pe ei înșiși. Pentru aceasta au ales partea cea bună care nu se va lua de la ei. Rugându-se lui Dumnezeu și sporind în fapte bune cu ajutorul Duhului Sfânt, ei au primit în sufletele lor pe Însuși Mântuitorul Hristos, Care împreună cu Tatăl și cu Duhul Său S-au sălășluit în acești plăcuți ai Săi. Atât sfinții mucenici, cât și sfinții cuvioși, sfinții credincioși mireni cât și cei din înalte demnități au fost chemați să fie îndestulați în ceruri de bunătățile veșnice pe care mintea omului nu și le-a imaginat vreodată. Sfinții sunt deci rugătorii şi mărturisitorii credinţei noastre ortodoxe, trăind permanent în bucuria prezenţei iubirii Preasfintei Treimi în viaţa lor. Această prezenţă este legată de lumina credinţei, de iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni și de strălucirea faptelor bune. Ele rămân permanent în sufletele noastre şi le luăm cu noi ca pe nişte comori nepieritoare în Împărăţia lui Dumnezeu.
Tot ce face omul, ajutat de harul Sfântului Duh, va fi răsplătit la Înfricoşata Judecată, atunci când fiecare va da socoteală înaintea lui Dumnezeu de faptele sale. Fără îndoială că un loc de cinste îl au cei care s-au străduit să zidească și să împodobească Sfânta Biserică. Pe aceştia, noi îi pomenim totdeauna în rugăciune zicând: „Binecuvintează, Doamne, pe cei care iubesc bunăcuviinţa Casei Tale, şi răsplăteşte-le lor însutit şi înmiit” (Liturghier, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2012, p. 198). Pentru faptul că iubiți Casa lui Dumnezeu şi o înfrumuseţați, Biserica se roagă pentru dumneavoastră să aveţi răsplată de la Părintele ceresc, sănătate şi multă bucurie atât în lumea aceasta, cât şi în viaţa cea veşnică!
Vă încredinţăm Harului Duhului Sfânt, Cel Care S-a pogorât peste Sfinţii Apostoli, dragostei lui Dumnezeu Tatăl şi binecuvântării Mântuitorului Iisus Hristos Care să fie cu noi, cu toţi, în vecii vecilor. Amin!
