Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Oltenei, în ziua de sâmbătă, 20 iulie 2024, Mănăstirea „Sfântul Ilie” – Dobrița, din județul Gorj, și-a sărbătorit hramul închinat Sfântului și slăvitului Proroc Ilie Tesviteanul.
Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de Părintele Mitropolit Irineu, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, dintre care amintim pe: Părintele Exarh Arhim. Ioachim Pârvulescu, Pr. consilier Achim Daniel și Pr. protoiereu Mărăcine Marian. În prezent, în Mănăstirea „Sf. Ilie” – Dobrița viețuiește o obște de maici, iar monahia Emanuela Vancea este maica stareță.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a realizat mai întâi un portret duhovnicesc al Sf. Ilie, care rămâne unul dintre cei mai cunoscuți profeți ai Vechiului Testament: „Sărbătoare de astăzi a Sfântului Ilie este un moment de profundă cunoaștere a lui Dumnezeu și a tainelor lui Dumnezeu. În primul rând, acest sfânt proroc trece peste veacuri. Din Vechiul Testament este amintit de Mântuitorul Hristos în Noul Testament și el rămâne până la sfârșitul veacurilor ca unul care va mărturisi despre Domnul Iisus Hristos până când va primi sfârșit mucenicesc de la cei care sunt rău credincioși. Sf. Ilie s-a născut în poporul iudeu, din părinți credincioși. Cele mai multe virtuți le avem de la părinții noștri. Dacă mamele s-au rugat în timpul sarcinilor lor, au transmis această rugăciune și aplecare spre rugăciune și copiilor lor. Sf. Ilie Tesviteanul a fost văzut de tatăl său că era hrănit cu foc dumnezeiesc. El a crescut în casa părintească și a primit de la părinții săi multe cunoștințe din Legea pe care Dumnezeu a dat-o poporului, poruncile și sfaturile dumnezeiești, exemplele din Sfinții Vechiului Testament. Pe toate acestea le-a așezat în sufletul său ca pe o comoară dumnezeiască. Omul trebuie să ia aminte ce anume așază în comoara sufletului său sau în cămara sufletului său. Dacă așază gânduri buni, atunci gânduri bune are. Dacă așază gânduri rele și pofte necurate, acelea îl stăpânesc toată viața, pentru că și în somn și în veghe gândurile rele nu încetează să iasă în mintea și cugetarea noastră. Sf. Ilie a adunat rugăciune după rugăciune, postire după postire și astfel îl vedem la maturitate neîntrecut postitor și rugător”.
În continuare, Înaltpreasfinția Sa a amintit de rolul Sf. Ilie de a ridica din păcatul idolatriei pe iudeii din vremea regelui Ahab, pentru a se închina singurului Dumnezeu adevărat: „Sf. Ilie a dobândit din aceste virtuți un spirit al dreptății. El este caracterizat de spiritul justiției divine. Nu poate să rabde pe regele Ahab și pe Isabela pentru că au rătăcit poporul de la credința adevărată, i-au îndreptat spre căi rătăcite, spre închinarea la idoli. În loc să meargă după Legea lui Dumnezeu, să cinstească pe singurul adevăratul Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, poporul se închina la idoli. Idolul principal este cunoscut sub numele de Baal, un idol atât de îndrăgit de popor, în neștiința și în ignoranța lui. În fața acestor abateri și rătăciri, Sf. Ilie a început să vorbească și să-l mustre direct pe regele Ahab și pe Isabela. Cuvântul adevărului pentru omul mincios este palmă, cuvântul adevărului pentru omul nedrept este lovitură, cuvântul adevărului pentru omul păcătos este provocare la război. Atunci când a început să le vorbească Sf. Ilie, atât de mult a întărâtat răutatea Isabelei și a lui Ahab de l-au prigonit cu moartea, încât sfântul a fost nevoit să fugă în pustie. Atunci Sf. Ilie s-a rugat lui Dumnezeu să oprească cerul ca să mai dea apă prin ploaie și să mai dea rouă pe pământ. Sf. Ilie a cerut pedeapsă de la Dumnezeu ca să se îndrepte poporul spre lucrul bun, sfânt și dumnezeiesc. Păcatul afectează mintea, zdrobește cugetarea. Atunci când nu asculți de Dumnezeu, ți se strică mintea. Ascultarea de Dumnezeu este prioritară. Ascultarea este darul lui Dumnezeu dar și jertfa noastră adusă lui Dumnezeu. Sf. Ilie a ascultat de Dumnezeu și nu putea să trăiască asemenea rătăcire a poporului. De aceea L-a rugat pe Dumnezeu și a închis cerul trei ani și șase luni”.
În a doua parte a cuvântului, ÎPS Irineu a vorbit despre minunile din viața Sf. Ilie și despre puterea rugăciunilor sale, culminând cu întoarcerea iudeilor la credința cea adevărată: „Dumnezeu îl duce pe Sf. Ilie lângă un pârâu și acolo îl hrănește cu ajutorul unui corb, care îi aduce pâine și carne. Prin aceasta, Dumnezeu voiește să-l învețe pe Sf. Ilie să devină din omul dreptății omul milei. Dumnezeu îl iubește pe păcătos chiar și atunci când încalcă Legea Lui. Dumnezeu știe unde ajungem dacă rămânem în starea noastră de păcat. Sf. Ilie învață că trebuie să se milostivească față de popor. La un moment dat, în fața poporului, Sf. Ilie se roagă iarăși la Dumnezeu ca să le dea ploaie, care a udat iar pământul și roua a căzut pe pământ ca să dea roade bogate. Înainte de a ajunge Sf. Ilie să se roage Domnului ca să dea din nou ploaie, a avut și această întâlnire cu văduva din Sarepta Sidonului. Aici Dumnezeu a făcut minunile Sale pentru că înmulțit făina și untdelemnul care să-l hrănească pe Sf. Ilie, pe femeia văduvă și pe fiul acesteia. La Dumnezeu nu există o formulă chimică care să înmulțească pâinile, ci harul care este binecuvântarea lui Dumnezeu. Tot aici, Sf. Ilie i-a înviat și copilul femeii văduve. Această minune unică în Vechiul Testament arată din nou puterea lui Dumnezeu. Sf. Ilie i-a adus pe toți slujitorii lui Baal în muntele Carmel și le-a spus să se roage de dumnezeul lor ca să trimită ploaie. Aceștia s-au rugat cu țipete și cu tot felul de ritualuri, însă nu le-a răspuns nimeni. Apoi, Sf. Ilie a adus jertfă pe un altar și s-a rugat Dumnezeului lui Israel, Creatorul cerului și pământului. Deodată s-a pogorât foc din cer și a ars toată jertfa, iar toată lumea a strigat într-un glas că mare este Dumnezeul lui Ilie. Aici vedem vârful, înălțimea și cea mai înaltă culme a rugăciunii Sf. Ilie, cel mai înalt semn al providenței dumnezeiești. Dumnezeu, atât de mult iubește lumea, încât chiar și acolo unde există multă mizerie și mult păcat își arată puterea, ca omul să se trezească și să vină la cunoștința adevărului. Sf. Ilie trezește lumea prin cuvânt și prin faptă. Să-l cinstim pe Sf. Ilie cu multă dragoste și cu frică de Dumnezeu, urmându-i credința, mila, dreptatea și jertfa”.
Îndemnul de final al Părintelui Mitropolit Irineu a fost acela de a urma modelului Sfântului Ilie Tesviteanul, pentru a putea primi lumina și hraul dumnezeiesc: „Pentru ca să poată primi lumina dumnezeiască, omul trebuie să se ridice „sus”. Lumina nu vine peste omul păcătos, ci peste acela care și-a curățit sufletul și și-a făcut viața lui ca o oglindă. Ca să strălucească lumina lui Dumnezeu în noi avem nevoie de multă curățenie sufletească, avem nevoie de multă încredere în Dumnezeu, avem nevoie de multă dragoste. Iubirea este aceea care ne face transparenți ca să pătrundă lumina înlăuntrul nostru. Când Îl iubim pe Dumnezeu, El Se coboară la noi în intimitatea noastră. Atât de intim intră în sufletul nostru Dumnezeu încât nu există persoană în lumea aceasta ca să fie atât de apropiată sufletului nostru precum Dumnezeu. De am iubi pe toată lumea laolaltă nu s-ar compara cu iubirea lui Dumnezeu. Aceasta este profundă și dumnezeiască, care îmbracă deodată și sufletul și trupul nostru și face din persoana noastră un om purtător de Dumnezeu”.
