Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova l-a cinstit în chip ales pe Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, unul dintre sfinţii ocrotitori. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârşită duminică, 11 august 2024, de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
Prăznuirea Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, are o semnificaţie aparte pentru credincioşii din Cetatea Băniei, sfintele sale moaşte (capul şi mâna dreaptă) găsindu-se la închinare în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, alături de moaştele sfinţilor mucenici: Serghie, Vah şi Tatiana. Sărbătoarea a început de sâmbătă seară, în cinstitul locaş de închinare săvârşindu-se slujba Vecerniei cu Litia, urmate de tradiţionala procesiune cu sfintele moaşte şi de Priveghere.
În dimineaţa prăznuirii, ÎPS Părinte Mitropolit Irineu a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. În prima parte a cuvântului de învățătură, Părintele Mitropolit Irineu a vorbit despre viața veșnică și despre lucrarea de răscumpărare a neamului omenesc prin întruparea Fiului lui Dumnezeu: „În Duminica de astăzi, la Sfânta Liturghie am ascultat Evanghelia de la Sf. Ioan, o pericopă evanghelică care vorbește despre rugăciunea Mântuitorului Iisus Hristos pentru Sfinții Săi Apostoli și pentru toți cei care vore crede în El. Mântuitorul Se rogă Tatălui ceresc înainte de Cina cea de Taină, de răstignirea, de jertfa și de moartea Sa pe cruce. În această Sf. Evanghelie Domnul spune despre viața veșnică: „aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3). Este vorba despre viața veșnică pe care Dumnezeu a dat-o primilor oameni ca un program de realizat, ca o țintă de împlinit. Strămoșii noștri aveau în mijlocul raiului pomul vieții. Trebuiau să treacă prin proba ascultării de Dumnezeu și să respecte porunca ca de aici să se întărească și să ajungă să se împărtășească din viața cea veșnică. Atunci când Mântuitorul ne spune că „aceasta este viața veșnică” ne arată că prin învățătura, jertfa și învierea Sa, noi putem să avem acces la viața veșnică pentru că Mijlocitorul nostru către Tatăl cel ceresc este Însuși Mântuitorul Iisus Hristos. El S-a răstignit pe cruce și Și-a dat Sângele Său ca să avem viață veșnică. Cei care vor mânca Trupul și Sângele Său vor avea viață în ei. Însuși Mântuitorul, prin cele spuse de El, ne arată că viața este întru Sine și că viața cea veșnică este întru El. El este Calea, Adevărul și Viața. Noi avem întru El deschidere spre Tatăl cel ceresc. El este Acela care ne-a cuprins și ne-a adunat întru El, așa cum am fost cuprinși în Adam cel vechi. Mântuitorul a venit în lume ca să mântuiasă neamul omenesc. Viața cea veșnică este deschidere spre cunoașterea adevărată. Domnul ne descoperă sensul vieții veșnice. În Mântuitorul Hristos cu adevărat Îl cunoaștem pe Tatăl. Rugăciunea Domnului este pentru întărirea Bisericii care S-a întemeiat la răstignirea Mântuitorului Iisus pe cruce. De atunci Biserica își are începutul tainic în Mântuitorul Iisus Hristos. La Pogorârea Duhului Sfânt, Paracletul Se dăruiește Bisericii și rămâne permanent în mijlocul nostru”.
În a doua parte a predicii, Înaltpreasfinția Sa a amintit de viața aleasă a Sfântului Nifon și despre datoria noastră de a-i urma exemplul: „Nu există fericire în lumea aceasta fără de Dumnezeu. Oriunde am căuta în lumea aceasta bucurie mai însemnată și mai cuprinzătoare decât în Mântuitorul Hristos, nu vom găsi niciodată. Domnul este Acela care revarsă asupra noastră pacea cerească și ne dă curajul chiar și în suferințele cele mai grele, cum este cazul sfinților mucenici. Ei au trăit și au dobândit cununa muceniciei chiar dacă și-au pierdut viața pământească. Ei știau precis că vor lua cununa Împărăției când au trecut din lumea aceasta. Sf. Nifon, Patriarhul Constantinipolului, s-a nevoit din fragedă copilărie ca să-L urmeze pe Mântuitorul Hristos. Sf. Nifon a ascultat îndemnul Mântuitorului și i-a urmat întotdeauna și s-a silit cu rugăciunea, cu postul și cu privegherea ca să fie cu adevărat cămara împărătească în care a venit Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Sf. Nifon a dobândit ca o plămadă duhovnicească această aplecare spre rugăciune și spre asceză, spre rugăciune și spre fapte bune. Sf. Nifon a intrat în mănăstire și acolo a avut parte de un părinte duhovnicesc iscusit care l-a învățat cum trebuie să lupte împotriva vrăjmașului. Rugându-Se lui Dumnezeu, Sf. Nifon întotdeauna a biruit ispitele diavolului. El și-a ațintit ochii spre crucea Mântuitorului Hristos și a mers înainte din treaptă în treaptă spre ținta supremă în comuniunea cu Dumnezeu prin iubire. În ultima parte a vieții, după ce a fost alungat de două ori din scaunul patriarhal al Constantinopolului, voievodul Radu cel Mare l-a chemat în Țara noastră să reorganizeze viața bisericească. Prin smerenie, el a devenit mitropolit din patriarh, un lucru nemaiîntâlnit în istoria și rânduiala canonică a Bisericii. Fiind smerit și iubitor, el a ales să slujească lui Dumnezeu și poporului. Radu cel Mare s-a pornit însă împotriva Sf. Nifon și a fost alungat din scaunul mitropoliei plecând în Sfântul Munte Athos. Mâhnirea lui a fost ca un blestem pentru Radu cel Mare. După ce Sf. Nifon a dobândit obștescul sfârșit în Sfântul Munte Athos, la conducerea Țării Românești a venit Neagoe Basarab, ucenicul Sf. Nifon. La târnosirea Mănăstirii Curtea de Argeș, domnitorul Neagoe l-a adus pe Sf. Ier. Nifon și a fost făcută prima canonizare din țara Românească, a sfântului Nifon, păstrându-se capul și mâna dreaptă a patriarhului. Vrednicul de pomenire Mitropolitul Firmilian a adus capul și mâna Sf. Nifon aici în Catedrala Mitropolitană din Craiova, unde se află spre închinare și cinstire. Dacă ne rugăm Sf. Nifon ne ascultă și pe noi, pentru este grabnic ajutător și mult folositor. Duminica aceasta avem bucuria prăznuirii Sf. Nifon, care ne este părinte ajutător și mult îndrumător în viața noastră. Cu toții să ne silim să urmăm viața sfântului pentru că așa vom dobândi viața cea veșnică”.
Canonizarea Sf. Ier. Nifon s-a proclamat în anul 1517, atunci când a fost sfințită Mănăstirea Curtea de Argeș, în timpul domnitorului Sf. Neagoe Basarab. Mâna dreaptă și capul sfântului Nifon se află în Catedrala Mitropolitană din Craiova din data de 25 octombrie 1949. În anul 2019, cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la reînfiinţarea Mitropoliei Olteniei a avut loc mutarea sfintelor moaște într-o raclă nouă, aşezată în partea stângă a iconostasului Catedralei Mitropolitane.
