În prezența și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, în ziua de 26 august 2024, au început cursurile pentru obținerea gradelor preoțești de definitivat și gradul al II-lea. Cursurile se desfășoară în sălile de clasă ale Seminarului Teologic „Sf. Grigorie Teologul”, Craiova, în perioada 26 august – 6 septembrie 2024 și sunt organizate în special pentru preoții din Mitropolia Olteniei. Activitatea este coordonată de către părintele Adrian Lupu, consilier al Sectorului de Învățământ al Arhiepiscopiei Craiovei, iar părinții profesorii au fost desemnați din partea Facultății de Teologie Ortodoxă din Craiova pentru susținerea cursurilor. Anul acesta s-au înscris un număr de aproximativ 60 de preoți.
În cuvântul de deschidere, Părintele Mitropolit a amintit legătura dintre tema propusă de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și cursurile clericale. De asemenea, a subliniat importanța legăturii cu Mântuitorul Iisus Hristos, prin primirea Sfintei Taine a Hirotoniei, pentru a sluji oamenilor: „Bine ați venit la aceste cursuri de grade preoțești și de îndrumare pastorală. Este o tradiție a noastră să organizăm asemenea cursuri, în lumina celor care au fost hotărâte de Sfântul Sinod. Anul acesta vorbim despre îngrijirea bolnavilor și despre pastorația acestor oameni. Întâi de toate, aș dori să vă readuc aminte despre îndatorirea fundamentală a preotului, aceea de a sluji lui Dumnezeu și oamenilor. La hirotonie primim în palmele noastre Trupul Mântuitorului Hristos, iar arhiereul spune: „Primeşte acest Odor şi-L păstrează pe El până la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, când are să-L ceară de la tine”. Aceste cuvinte sunt fundamentul investiturii noastre ca preoți, dar și al obligației noastre care se naște din această chemare a lui Dumnezeu. Primim acest odor ca să-l avem întotdeauna în viața noastră ca pe idealul cel mai de preț al existenței noastre. Niciodată nu vom putea găsi în altă parte pe altcineva care să ne dea credibilitate și consistență în viața aceasta pământească. Sfântul Apostol Petru spune: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice” (Ioan 6, 68). Prin urmare, și noi trebuie să avem în minte aceste cuvinte ale Sf. Petru că nicăieri în lumea aceasta nu ne vom putea duce pentru că Cel care ne-a chemat este Însuși Fiul lui Dumnezeu, care are cuvintele vieții celei veșnice. Fiul lui Dumnezeu a venit în lume ca să ne reveleze iubirea Tatălui și să ne arate că, deși strămoșii noștri s-au îndepărtat de scopul chemării lor, acela al îndumnezeirii, totuși Dumnezeu în marea Sa iubire de oameni ne cheamă să-I urmăm Lui. Noi suntem chemați pentru această binecuvântare”.
În a doua parte a cuvântului de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre rolul Sfintei Liturghii și despre importanța actului de împărtășire cu Trupul și Sângele Domnului a celor care participă la viața Bisericii, inclusiv a clerului slujitor: „Tot ceea ce facem noi în Sf. Biserică este după cuvântul și învățăturile lui Dumnezeu. Puterea pe care o primim la Sfânta Hirotonie este lucrul cel mai de preț pe care l-a dat Dumnezeu vreodată oamenilor, căci nici îngerii, nici puterile cerești nu au fost învredniciți pentru această Taină a Preoției. Numai omul este chemat să fie cu adevărat slujitor al lui Dumnezeu. Dacă Mântuitorul este Păstorul cel bun, noi suntem păstorii investiți de El ca să lucrăm prin puterea Lui asupra turmei celei cuvântătoare. Este foarte important să înțelegem că păstorul este ca și sarea. Dacă sarea nu mai este bună, își pierde calitatea ei de a săra și atunci va fi aruncată. Întotdeauna în Biserică, noi suntem călăuziți de Duhul Sfânt pentru că El este Acela care pretutindenea este și pe toate le împlinește. Toate le facem cu puterea Duhului Sfânt numai dacă în noi sunt desfundate canalele acestea de comunicare cu Dumnezeu. Ca să fim în relație cu Dumnezeu, trebuie întotdeauna să păstrăm vie rugăciunea, meditația și contemplarea cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă faptele noastre nu sunt conforme credinței noastre, credința noastră este stearpă și nelucrătoare. Trebuie să arătăm că faptele și credința sunt împreună, că sunt cu adevărat bineplăcute lui Dumnezeu. Cel care nu simte această putere a lui Dumnezeu este precum un conductor electric prin care nu mai trece curentul. Dacă nu suntem după rânduiala lui Dumnezeu, atunci noi vom răspunde înaintea Tatălui ceresc. În Sf. Liturghie și în Sf. Euharistie ne desăvârșim sau ne prăbușim. Ne desăvârșim dacă slujim cu adevărat și cu frică de Dumnezeu. Noi trebuie să ne apropiem de Sfântul Trup și Sânge ale Mântuitorului Hristos cu credință și cu dragoste. Dacă nu vom ajunge să-L iubim pe Dumnezeu cum se cuvine, atunci vom fi într-o stare sufletească problematică, pentru că suntem puși în fața Aceluia care vede toate”.
În continuare, Părintele Mitropolit Irineu a subliniat importanța credinței în viața preotului și a credinciosului: „Știm precis că Mântuitorul Hristos a săvârșit nenumărate minuni și le-a pus pe seama credinței. Dacă astăzi nu se mai fac atâtea minuni, deși noi le cerem de multe ori, răspunsul este faptul că slabă este credința noastră. Așadar, reîntoarcerea la adevăratele valori ale credinței noastre este o necesitate fundamentală. Vorbim despre vindecarea bolnavilor, despre pastorația acestora, însă toate acestea sunt legate de credință. Noi cerem credință acelor bolnavi, ca ei să se vindece, dar noi trebuie să avem credință mai mare decât a lor. Credința este o încredere a noastră în Dumnezeu că El poate să săvârșească aceste minuni. Dumnezeu le săvârșește pentru că este prezent în creația Sa, dar dacă noi nu suntem suficienți de pregătiți ca El să stea de vorbă cu noi atunci în mod sigur că aceste minuni nu se produc în apropierea noastră și cu semenii noștri. Ca să avem o credință tare și puternică trebuie să ne dăruim cum trebuie cu totul lui Dumnezeu. Este adevărat că în lumea noastră a te îngriji și a-ți oferi sufletul lui Dumnezeu este o problemă legată de voință și de libertate. Suntem noi suficienți de maturi ca să alegem pe cele bune între multiplele lucruri rele din lumea aceasta? Aici trebuie să ne punem întrebarea cât de mult suntem preoți și cât de mult am avansat pe calea aceasta a preoției spre Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Prin urmare, dacă vrem cu adevărat să fim ucenici ai Mântuitorului, trebuie să ne lepădăm de noi înșine, să luăm crucea și să urmăm pe Domnul. A te lepăda înseamnă a îndepărta lucrurile străine din existența noastră, rele și dăunătoare. Mântuitorul Hristos ne ajută și ne dă posibilitatea să creștem duhovnicește și să mergem pe calea mântuirii”.
La final, Înaltpreasfinția Sa i-a îndemnat pe toți preoți prezenți la aceste cursuri să fie cu luare aminte la cursurile predate de părinții profesori și să fie deschiși dialogului pentru a lămuri sau clarifica nevoile pastorale actuale: „Cursurile noastre au această menire de a ne vedea unii cu alții, de a fi în comuniune unii cu alții. Aceste sunt cursuri de orientare, de clarificare, de lămurire a multor probleme pe care dumneavoastră le-ați acumulat până acuma și poate nu ați găsit răspunsul cel mai potrivit la aceste nedumeriri. Să nu cumva să lăsați timpul să treacă fără ca să-l fructificați. Spovediți-vă între voi, spuneți-vă greutățile și durerile. Aveți această posibilitate ca să vă lămuriți asupra problemelor din viața pastorală. Nu folosiți zilele acestea ca să vă îmbogățiți cunoștințele despre lumea deșeartă, despre lucrurile pământești și trecătoare, pentru că nu au nicio consistență ci îngreuiază sufletul atât de mult încât vă veți da seama că orice povară din exterior apasă și mai mult pe biata noastră ființă omenească. Așadar. Aveți ocazia prin părinții profesori ca să vă lămuriți de multele probleme pe care le aveți în viața pastorală. Veți avea multe de învățat dacă stăruiți căci este o posbilitate frumoasă ca să vă îmbogățiți aceste cunoștințe. Nădăjduiți că bunul Dumnezeu vă va da posibilitate și înțelepciune destulă ca să alegeți ce vă este de folos pentru viața pastorală și pentru sufletele dumneavoastră. De aceea, fiți cu luare aminte și cu multă deschidere față de aceste învățături. Dumnezeu să vă ajute, să vă întărească și să vă binecuvinteze”.
