Cuvântul de învăţătură al ÎPS Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, la Sărbătoarea Naşterii Preasfintei de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioara Maria (8 Septembrie)

Evenimente Mesaj
Preaiubiți frați și surori,
Nașterea Maicii Domnului, primul Praznic Împărătesc al anului bisericesc inaugurat la data de 1 septembrie, precede cu o săptămână praznicul Înălțării Sfintei Cruci. Deschiderea și închiderea anului bisericesc, prin prăznuirea Nașterii Maicii Domnului la 8 septembrie, respectiv a Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la 15 august, se explică prin faptul că Maica Domnului este făptura cea mai curată și cea mai apropiată de Dumnezeu. Deci Preacurata Fecioară este persoana prin care Fiul lui Dumnezeu a intrat în lumea noastră, așa cum ne spune Sfânta Evanghelie de astăzi. Tot ea este aceea care a fost înviată de Fiul ei și ridicată cu trupul la ceruri în ziua Adormirii. Fiind prima dintre creaturile răscumpărate de Mântuitorul Hristos prin Jertfa și Învierea Lui, Maica Domnului deschide și arată calea care duce la Împărăția Cerurilor. Așa se face că Dumnezeu Tatăl, în providența Sa, nu alege doar un popor, nici nu leagă întreaga nădejde a iconomiei Sale de profeți, ci a pregătit din veșnicie și o fecioară care să fie mamă Fiului Său.
Iubiți credincioși și credincioase,
În orașul Nazaret, trăiau un om ce se chema Ioachim și soția lui, Ana. Acești soți erau drepți și plini de toate faptele bune, fiind de neam cinstit și împărătesc. Dar aveau mare mâhnire în viața lor, căci nu aveau copii. La iudei, cei care nu aveau copii erau socotiți ca oameni urgisiți de Dumnezeu și blestemați. De la asemenea oameni, nimeni nu avea voie să primească hrană, iar la templu nu li se primeau jertfele pe care le aduceau lui Dumnezeu. Într-una din zile, fiind un mare praznic al iudeilor, s-au dus și Ioachim cu soția sa Ana la templu și, pentru multa lor evlavie, au vrut să aducă și ei jertfă lui Dumnezeu din averile lor. Dar preotul nu a voit să le primească darul, ba mai mult i-a mustrat aspru, zicându-le: „Pentru ce îndrăzniți să aduceți jertfa lui Dumnezeu, fiind sterpi și neroditori?”. Atunci Ioachim și Ana, fiind cuprinși de rușine și de întristare, au ieșit afară din templu. Și mergând spre casa lor foarte întristați, a zis Ioachim către soția sa Ana: „Pe mine nu mă îndeamnă cugetul să mai intru în casa noastră, simțindu-mă urgisit de Dumnezeu. Iată ce gândesc: mă voi duce în munte și acolo voi posti și mă voi ruga lui Dumnezeu, doar se va milostivi și ne va da și nouă un copil” (Protoevanghelia lui Iacob, în Evanghelii apocrife, traducere de Cristian Bădiliță, Humanitas, București,1996, p. 45).
Amândoi s-au învoit și s-au despărțit. Ana s-a dus acasă, iar Ioachim a mers în muntele din apropierea lor. Fericita Ana a intrat în grădina casei și acolo a început să se roage lui Dumnezeu cu durere și cu multe lacrimi. Ana cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu, cum de altfel și fericitul Ioachim, bărbatul ei. Amândoi, mult rugându-se și plângând cu durere din inimă, Dumnezeu le-a auzit cererea și suspinurile lor. Atotputernicul și Atoateștiutorul a trimis pe arhanghelul Gavriil la Ioachim în munte, zicându-i: „Bucură-te, Ioachime și te veselește că am fost trimis să-ți vestesc bucurie mare că vei avea o fiică ce va naște în feciorie pe Dumnezeu Cuvântul, Împăratul lumii! Deci, lasă întristarea și amărăciunea sufletului și întoarce-te la casa ta, că a auzit Domnul rugăciunea ta. Ai nădejde neclintită în cuvântul meu și mulțumește lui Dumnezeu pentru darul acesta” (Acatistul Sfințiilor Ioachim și Ana). Îngerul Domnului, după ce a spus aceste cuvinte, s-a dus în grabă și la Ana și i-a zis aceste cuvinte: „Ano, Ano, s-a auzit rugăciunea ta și, iată, vei naște o fiica și-i vei pune numele Maria, de care toate popoarele pământului se vor bucura” (Acatistul Sfințiilor Ioachim și Ana).
Ioachim, auzind cuvântul arhanghelului Gavriil, s-a reîntors vesel la casa sa și a aflat pe Ana foarte bucuroasă pentru vestea primită de la înger. Apoi Ana, rămânând însărcinată, după nouă luni a născut o fiică, căreia, după obiceiul Legii Vechi, la opt zile i-a pus numele Maria. Numele Maria înseamnă împărăteasă și doamnă, uneori fiind tradus și cu apelativul: „cea iubită de Dumnezeu” sau „prorociță” (Charles PERROT, „Binecuvântată ești tu între femei” (Luca 1, 42). Fecioara Maria în contextul primului secol creștin, în coll. Scriptură, Tradiție, Liturghie, traducere de Ștefan Muteanu, Editura Doxologia, Iași, 2018, pp. 37-38). Acest nume ne arată că Preacurata Fecioară întruchipează în sine toate darurile și faptele bune. Astfel că, Fecioara Maria s-a făcut întru totul sălaș al Înțelepciunii lui Dumnezeu și Mamă a întregului neam omenesc. Prin ea s-au preamărit și mama ei, fericita Ana, și tatăl ei, dreptul Ioachim.
Preaiubiți frați și surori,
De la nașterea Maicii Domnului ni se deschide un nou orizont pentru mântuirea noastră, de atunci a început a se înțelege în profunzime făgăduința făcută de Dumnezeu protopărinților noștri după căderea acestora în păcat. Împărăteasa noastră a fost binevestită de prooroci și așteptată cu dor de toate generațiile de-a lungul veacurilor. Ea este vasul ales în care S-a pogorât și S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt. Ca persoană născută din sămânța lui Adam, Preasfânta Fecioara Maria este mai presus de orice prunc binecuvântat, fiind rod al rugăciunii îndelungi și al multor lacrimi.
Fără îndoială că această fiică a Sfinților Ioachim și Ana nu era asemenea celorlalte fiice ale oamenilor, ci una fără seamăn de frumoasă și înțeleaptă între ele, chiar dacă mulți din acea vreme nu aflaseră rostul ei dumnezeiesc în lume. Desigur, Preacurata Fecioară Maria „era femeia care avea să zdrobească capul șarpelui”, făgăduită de Dumnezeu primilor oameni după alungarea lor din Rai. Împărăteasa noastră este, prin urmare, fecioara minunată și plină de har, binevestită de prorocul Isaia. Ea este aceea, care fecioară fiind, va naște pe Emanuil și va rămâne fecioară și maică totodată. Ea va fi lăcașul feciorelnic și Maica Preacurată a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu înomenit. Deplinătatea acestei binecuvântări dumnezeiești a umplut ființa ei și din ea s-a revărsat peste întreaga ei făptură apărând-o de orice păcat. Astfel, prin darul lui Dumnezeu, păcatul n-a atins în niciun chip nici trupul și nici sufletul Preasfintei Născătoare. Deci fiind plină de har s-a făcut și lăcaș al Domnului nostru Iisus Hristos, păstrându-se în această stare curată atât trupește, cât și sufletește.
Preasfânta Fecioară Maria s-a născut ca toți oamenii, după toate legile naturale ale nașterii umane. În virtutea acestui fapt, ea n-a fost scutită de păcatul strămoșesc. Deși plină de dar, totuși, Preafericita Stăpână a fost curățită de păcatul strămoșesc prin venirea asupra ei a Duhului Sfânt la Bunavestire. Bunavestire este taina prin care Preacurata Fecioară Maria a devenit prima persoană umană îndumnezeită. Astfel, trupul și sufletul Preacuratei Fecioare au fost curățite și gata pregătite ca din ea să se nască Fiul lui Dumnezeu. Așadar, Cuvântul Tatălui a luat firea omenească din trupul preacurat al Maicii Sale fără vreo urmă de păcat, fie el păcat strămoșesc ori personal. Numai din acest trup fără pată al Preasfintei Fecioare Maria se putea naște Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Prin urmare, numai acest trup al Preasfintei Fecioare s-a învrednicit să poarte și să nască pe Domnul nostru Iisus Hristos ca om. Sfântul Chiril al Ierusalimului, în una dintre catehezele sale vorbește despre această naștere dumnezeiască, zicând: „Mântuitorul Hristos este Acela care avea să Se nască din Preacurata Fecioară și de aceea a umbrit-o pe ea puterea Celui Preaînalt și Sfântul Duh S-a pogorât peste ea și a sfințit-o, pentru ca ea să poată zămisli și naște pe Acela prin Care s-au făcut toate; nașterea aceasta a fost curată și fără nicio pată” (SF. CHIRIL AL IERUSALIMULUI, Cateheze, traducere din limba greacă şi note de pr. prof. Dumitru Fecioru, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2003, p. 184). La fel și Sfântul Ioan Damaschin, zice: „După ce Sfânta Fecioara Maria a primit a naște pe Fiul lui Dumnezeu, Duhul Lui Sfânt S-a pogorât peste ea, potrivit cuvântului dumnezeiesc pe care l-a spus arhanghelul, curățind-o și dându-i în același timp puterea de a naște” (SF. IOAN DAMASCHIN, Dogmatica, traducere de pr. prof. Dumitru Fecioru, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2005, p. 116).
Dreptmăritori credincioși și credincioase,
Naşterea Maicii Domnului a însemnat începutul operei de mântuire care, în raport cu întunericul dinaintea venirii Mântuitorului, este numită şi „ziua harului”. Ea semnifică totodată actul răscumpărării omului, care marchează începutul bucuriei în lume şi înseamnă naşterea nădejdii noastre. Sfinţii Părinţi, vorbind despre legătura de iubire dintre Fiul lui Dumnezeu și Maica Preacurată, adeseori o aseamănă cu legătura dintre aurora dimineţii şi Soare. Deși aurora e produsă de Soare, totuşi Soarele răsare din coapsele ei. De aceea, Pururea Fecioara Maria este „centrul” întregului univers, fiindcă ea n-a născut un Soare, ci a născut pe „Soarele dreptății”, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. În virtutea acestui fapt nu numai că lumea cea gândită şi simţită a fost creată pentru Născătoarea de Dumnezeu, iar Ea, la rândul ei, a fost creată pentru Domnul nostru Iisus Hristos, ci, însăși facerea întregii lumi a fost hotărâtă mai înainte de veci pentru acest scop. Astfel, dumnezeiasca Fecioară Maria este prima şi singura care a arătat ce este de fapt natura omenească, fiind totodată modelul ideal al umanităţii. Pentru aceasta prăznuim ziua de naştere a Preacuratei noastre Stăpâne, care e ziua de naştere a întregii creații şi, în acelaşi timp, momentul în care ni se descoperă omul adevărat. Născându-se din dumnezeieștii părinți Ioachim și Ana, Preafericita Fecioară Maria, a deschis perspectiva unei lumii noi întru care S-a născut Adam Cel nou prin Care lumea a fost răscumpărată din robia diavolului. Ca atare, era nevoie de o „nouă rădăcină” în mijlocul unei umanităţi supuse păcatului și morții, de un „om nou” Care să poată prin viața și nevoințele sale ajutate de harul divin să îndrepte prin Cel născut din dânsa libertatea noastră spre Dumnezeu Tatăl, în Duhul Sfânt.
Prin nașterea Preacuratei Fecioare Maria s-a pregătit pe pământ o „carte” uimitoare, care este vrednică să poarte nu numai întipărirea unor cuvinte, ci în chip negrăit pe Însuşi Cuvântul viu, Născut înainte de veci din Dumnezeu Tatăl, şi Care poate să mântuiască pe cei care se apropie de El. Deci pururea Fecioara Maria, născută din părinţi sterpi, Ioachim și Ana, este „lumea nouă”, „cortul însufleţit” şi „chivotul cuvântător” al înomenirii Fiului lui Dumnezeu, despre care Sfântul Grigorie Palama spune: „Astăzi a fost văzut cortul însufleţit al lui Dumnezeu, nefăcut de mână omenească, şi chivotul cel înţelegător şi duhovnicesc al Celui Care cu adevărat este pentru noi, pâinea lui Dumnezeu cea care coboară din cer şi care dă viaţă lumii” (SF. GRIGORIE PALAMA, Omilii, vol. 3, traducere de Paraschiva Grigoriu, București, Anastasia, 2007, p. 96). În consecință, cum spune prorocul Isaia: „astăzi din rădăcina lui Iesei s-a născut „toiag”, din care va răsări în lume „floarea cea cu chip dumnezeiesc”. Împărăteasa noastră, Preasfânta Fecioară, este „toiagul” mult lăudat al lui Iesei, Cel Care a răsărit „floarea neveştejită” (Isaia 11, 1).
Fraților și surorilor în Domnul nostru Iisus Hristos,
În lumina praznicului Naşterii Maicii Domnului, noi suntem binecuvântați de Dumnezeu, fiind fii și fiice ale Trupului tainic al Domnului, Biserica. Această parte esenţială de evlavie şi rugăciune este sămânța tuturor virtuţii. Desigur, cine nu face fapte bune cade în prăpastia păcatului și se lipsește de dragostea Mântuitorului Hristos și a Maicii Domnului. Iar cine stăruie în rugăciune şi evlavie ajunge să fie desăvârşit precum Tatăl nostru Cel din ceruri (Matei 5, 48), cum ne învață Domnul nostru Iisus Hristos. Să o rugăm pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu să mijlocească la Fiul ei și Dumnezeului nostru să ne izbăvească de cumplitele primejdii, de dureri și de necazuri. Să credem cu nădejde și să fim cu încredere în mijlocirea ei, știind că poate să se roage pentru noi și să primească răspuns bun de la Fiul ei, Mântuitorul Hristos. Amin!