În ziua de 8 septembrie 2024, Mănăstirea Maglavit din județul Dolj și-a prăznuit hramul de toamnă, închinat „Nașterii Maicii Domnului”, prin liturghie arhierească, în prezența a numeroși credincioși. Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în altarul de vară al sfintei mănăstiri, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi. La momentul rânduit, tânărul Cloșanu Romulus – Beniamin a fost hirotonit diacon pe seama Parohiei Glogova, din Protoieria Târgu-Jiu Nord. De asemenea, pentru activitatea îndelungată de păstorire, părintele pensionar Mircea Popescu, de la Parohia Basarabi, Protoieria Băilești, a primit rangul onorific de iconom stavrofor. La finalul predicii, ca semn de prețuire și mulțumire, Înaltpreasfinția Sa a dăruit domnului Dr. Ciprian Olinici, Secretar de Stat pentru Culte, o icoană a Maicii Domnului cu pruncul.
În prima parte a cuvântului, Părintele Mitropolit Irineu a subliniat bucuria prăznuirii Maicii Domnului în sfânta mănăstire a Maglavitului: „Sărbătoarea de astăzi închinată Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu ne reunește și anul acesta în sfânta mănăstire unde la loc de cinste se află Maica Domnului. Sărbătoarea „Nașterea Maicii Domnului” ne este prilejuită de momentul deosebit de important din istoria lumii al Nașterii Preasfintei Stăpâne din drepții Ioachim și Ana. Este o bucurie mare, așa cum ne arată cântările de la această slujbă. Bucurie s-a făcut la toată lumea pentru că a venit în lume cea prin care are să Se nască Mântuitorul nostru Iisus Hristos”.
În continuare, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre importanța rugăciunii și a credinței în viața părinților Ana și Ioachim, care au primit la o vârstă înaintată bucuria nașterii fecioarei Maria: „Rugăciunea sfinților drepți Ioachim și Ana, înălțată înaintea Tatălui ceresc, s-a împlinit la adânci bătrâneți. Eu s-au rugat neîncetat lui Dumnezeu, Cel care toate le știe și toate le împlinește. Aceștia nu au încetat să se roage în smerenie, în umilință, în iubire, în lacrimi, în post și rugăciune pentru ca să devină părinți. Ei au avut încredere că Dumnezeu îi va asculta. Ana ajunsese la vârstă înaintată, adică depășise vârsta la care poate să zămislească copii. Totuși, rugăciunea lor era și mai intensă pentru că Dumnezeu știa pe cei doi drepți și s-a milostivit de ei. Preabunul Dumnezeu, care le știe toate, a rânduit această lipsă de fertilitate din partea Anei pentru ca să se curățească trupul și sufletul ei prin post și rugăciuni, prin viață curată și dumnezeiască. De acolo, din sângele și trupul Anei urma să se nască cea mai strălucită fiică a lui Israel, Preacurata Fecioara Maria. Această fiică a Sionului era atât de importantă în planul lui Dumnezeu, de aceea întârzierea de a naște prunci a Anei s-a făcut ca nu cumva să fie rodul poftelor trupești, al dorințelor omenești, ci rodul rugăciunii. La momentul potrivit, după ce s-au rugat îndelung, Dumnezeu le-a vestit prin îngerul Său că vor naște o fiică, pe care să o numească Maria. Această veste dumnezeiască i-a bucurat nespus de mult, că în sfârșit lipsa lor de copii va fi împlinită și că la acele bătrâneți vor naște o fiică. Preasfânta Stăpână a fost născut prin făgăduință dumnezeiască, prin dezlegarea nerodirii Anei la adânci bătrâneți. După vestirea îngerului, s-a și împlinit porunca lui Dumnezeu, iar Sf. Ana a rămas însărcinată și a născut pe Preasfânta Fecioară Maria. În tot timpul celor nouă luni de zile, Sf. Ana nu a încetat să mulțumească lui Dumnezeu cu lacrimi pentru acest rod neașteptat, dar cu credință dorit de ea și de dreptul Ioachim”.
În a doua parte a predicii, ÎPS Irineu a evidențiat calitățile deosebite ale Maicii Domnului și viața aleasă petrecută la Templul din Ierusalim, perioadă de pregătire pentru a primi în pântecele său pe Fiul lui Dumnezeu: „Fecioara Maria este aleasă să fie Maica Dumnezeului nostru. Ea este fiica Împăratului și Dumnezeu a ales-o ca să stea de-a dreapta Sa și să fie înfrumusețată cu toate darurile cerești. Ea este aleasă dintre toate neamurile și plină de Duhul Sfânt. Ea s-a născut din părinții săi ca rod al rugăciunii, al vieții închinate lui Dumnezeu, dar și ca moștenitoare a tuturor rugăciunilor și așteptărilor din Vechiul Testament. La o vârstă fragedă, a fost adusă la Templul din Ierusalim, așa cum făgăduiseră drepții Ioachim și Ana. Acolo, înconjurată de îngeri și de tinere fecioare, ea a pășit pe treptele templului ca și cum ar fi cunoscut acest drum al rugăciunii. În sufletul său se născuse această dorință și sete după Dumnezeu. Preasfânta Fecioară purta în sine puterea rugăciunii, puterea Duhului Sfânt, iar flacăra aceasta creștea permanent cu vârsta. La templu, Maica Domnului se va îndeletnici cu rugăciunea. Maica Domnului este aceea care devine templu al Duhului Sfânt și al Cuvântului lui Dumnezeu. Ea este templu în care Fiul Tatălui și-a alcătuit firea omenească. Toată viața Maicii Domnului este o viață de sfințenie. În sfințenie s-a născut, în sfințenie a crescut și în sfințenie a născut pe Fiul lui Dumnezeu. Sfințenia aceasta se așază în Maica Domnului într-un chip deosebit, iar ea devine cea plină de har și cea binecuvântată. Curățenia Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu este atât de mare încât nu se poate compara nici cu îngerii, nici cu heruvimii sau cu serafimii. Așa cum iudeii au fost hrăniți în pustie cu hrană cerească, Maica Domnului este hrănit cu hrană îngerească pentru ca trupul ei să crească în sfințenie încât Dumnezeu să Se întrupeze în ea. Dumnezeu alege pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pentru că ea este binecuvântată și ia firea ei omenească, fiind frământătura cea mai sfântă. De aceea, Maica Domnului se numește și Eva cea nouă. Ea este sinteza sfințeniei, este fericită și luminată din toate punctele de vedere. Toată creația se îndreaptă spre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, mai ales în momentul în care ea trebuia să accepte ca într-însa să Se pogoare Cuvântul lui Dumnezeu, să Se îmbrace în firea noastră omenească și apoi să Se nască ca Om. Această sărbătoare este un semn al păcii și al bucuriei, al împăcării, că în sfârșit Dumnezeu Tatăl a găsit o persoană pe care să o învrednicească să fie Mamă a Fiului Său. Fiul Tatălui Se naște din veci din Tatăl, iar în cele de mai pe urmă Se naște cu firea omenească din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu”.
În ultima parte, Părintele Mitropolit i-a îndemnat pe cei prezenți să se roage Maicii Domnului și să o cinstească cu multă evlavie. De asemenea, a mulțumit tuturor celor prezenți pentru participarea la sfânta slujbă, încredințându-i de toată dragostea și rugăciunea Înaltpreasfinției Sale: „Noi avem în ceruri pe Tatăl cel ceresc, iar aici pe pământ avem pe Maica Domnului, mamă a Dumnezeului nostru. Maica Domnului este mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu, ne duce la Fiul ei, ne poartă spre Fiul ei, ca El să Se milostivească spre noi. De asemenea, Maica Domnului ne mijlocește harul Duhului Sfânt, ea fiind plină de har. Pentru aceste lucruri, noi o cinstim ca pe cea mai sfântă dintre toate făpturile. Sărbătoarea de astăzi ne umple de multă sfințenie în acest loc binecuvântat. Sărbătoarea de astăzi ne dă curaj în rugăciune când avem nevoie. Trebuie să învățăm că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este binecuvântarea Tatălui ceresc. Trebuie să ne ferim de păcatul avortului, mai ales mamele creștine. Ele trebuie să păstreze această sfințenie pentru cel care se naște. Biserica noastră învață întotdeauna că pruncii sunt binecuvântarea lui Dumnezeu. Trebuie să știm că cei care săvârșesc acest păcat, au multă pagubă sufletească și sunt judecați aspru înaintea lui Dumnezeu. Așadar, bucurie mare este sărbătoarea de astăzi pentru toți și pentru toate. Ne bucurăm de prezența dumneavoastră aici și ne bucurăm că veniți adesea și vă încărcați sufletește în acest loc binecuvântat al lui Dumnezeu. De asemenea, avem bucuria să-l avem aici în mijlocul nostru pe domnul ministru secretar de stat al cultelor, un prieten apropiat al nostru, care a dorit să fie astăzi împreună cu noi. Dumnezeu să vă ajute și să vă dăruiască multă sănătate”.
