Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, în ziua de joi, 10 octombrie 2024, a avut loc slujba de prohodire a Părintelui Prof. Univ. Dr. Alexandru Isvoranu. În prezența familiei și a unui număr însemnat de credincioși și preoți, slujba a fost oficiată de un sobor de ierarhi, din care au făcut parte Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Preasfințitul Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, și Preasfințitul Gherontie, Arhiereu-vicar al Episcopiei Devei și Hunedoarei. Slujba a avut loc la Biserica „Sf. Ier. Spiridon”, din Craiova, parohia în care părintele a slujit ca preot paroh și de unde s-a pensionat.
În calitate de delegat al Înaltpreasfințitului Dr. Irineu, PS Nicodim a transmis mesajul de condoleanțe și de întărire față de familia părintelui profesor și i-a îndemnat pe toți cei prezenți să-l pomenească cu fiecare ocazie la slujbele Bisericii: „Părintele Alexandru a plecat dintre noi pentru că sufletul său s-a despărțit de trup iar acum se prezintă înaintea dreptului Judecător. Cu toții am rămas îndurerați aflând vestea neașteptată că părintele și profesorul nostru a plecat dintre noi. Părintele rămâne pentru cei care l-am avut profesor și părinte de suflet unul dintre cei mai iubiți și neuitați dascăli. Transmit, din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Irineu, familiei mult îndurerate condoleanțe, precum și enoriașilor și consiliului parohial al acestei parohii și tuturor preoților și credincioșilor prezenți la această slujbă de prohodire. Pot să afirm că părintele Alexandru a împlinit acel îndemn al Mântuitorului Hristos: „învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29). Părintele ne va lipsi, însă va fi pomenit de generații întregi de preoți ori de câte ori aceștia vor săvârși Sfânta Liturghie. Dumnezeu să-l așeze în ceata drepților și veșnică să-i fie pomenirea”.
De asemenea, a adresat un cuvânt de întărire și Înaltpreasfințitul Teodosie, care a subliniat calitățile de dascăl și slujitor al Bisericii pe care părintele profesor Alexandru Isvoranu le-a avut în activitatea sfinției sale ca profesor la Seminarul Teologic și la Facultatea de Teologie din Craiova: „Cu mult regret și cu multă durere conducem pe drumul veșniciei un om atât de erudit, curat la suflet, sincer în exprimarea sa, mare slujitor și cărturar care a lăsat în sufletelor celor care le-a predat sau predicat comori spirituale vrednice de a nu fi uitate. Părintele Alexandru Isvoranu avea stilul său de a se face înțeles și de a face plăcut modul în care preda. A scris o operă atât de frumoasă și de atractivă. La Constanța l-am avut de multe ori referent la tezele de doctorat și toți doctoranzi s-au bucurat de modul de a împărtăși cunoștințele sale, de a cerceta și evalua tezele de doctorat. Era un om foarte abil în știință și știa să presăreze toate referatele sale cu cuvinte atât de frumoase și atât de îmbietoare pentru cei care și-au pregătit tezele. Cu adevărat părintele a scris o operă frumoasă și a lăsat atâta mângâiere, știință și dragoste în sufletele celor care au lucrat cu sfinția sa. Pe mine m-a coplești cu bunătatea sa, cu dragostea și cu modul de a se purta. De aceea, cuvintele nu-mi ajung și nu pot exprima toată recunoștința față de un astfel de dascăl. A fost un profesor iscusit, un preot rugător și un coleg foarte ajutător. Rămânem în rugăciune și cu recunoștință față de tot ceea ce a făcut pentru biserica din Oltenia și pentru biserica din Dobrogea. Dumnezeu să-l ierte și veșnică să-i fie pomenirea. Amin”.
Părintele profesor Alexandru Isvoranu s-a născut la data de 19 aprilie 1953, în localitatea Borăscu, judeţul Gorj, din părinţii Ion şi Maria, creştini evlavioşi, cu frică de Dumnezeu. Alături de cei 10 fraţi ai săi, părintele Alexandru a fost crescut şi educat în duhul credinţei strămoşeşti, în dragoste creştinească, în respect faţă de învăţătură şi muncă. Cursurile primare le-a urmat în localitatea natală. În anul 1968 a intrat la Seminarul Teologic „Sfântul Grigorie Teologul“ din Craiova, pe care l-a absolvit în anul 1973. În perioada 1973-1977 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti. În perioada 1978-1992 a revenit în calitate de profesor la Seminarul Teologic din Craiova. În anul 1992 și-a început activitatea didactică în mediul universitar, numărându-se între prima generație de dascăli ai Facultății de Teologie Ortodoxă din Craiova. Din anul 2000 a fost doctor în Studiul Vechiului Testament. A desfășurat, de asemenea, o activitate pastorală bogată, în ultima parte a vieții slujind ca preot paroh la Parohia „Sfântul Spiridon“ din Craiova, de unde s-a pensionat.
În ceea ce priveşte cercetarea ştiinţifică, realizările părintelui profesor au fost rodnice: 9 cărţi de unic autor, 3 cărţi în colaborare şi peste 50 de studii şi articole de specialitate, cu precădere în domeniul Vechiului Testament. Dintre cele mai importante titluri apărute sub semnătura distinsului sacerdot amintim: „Comentariu la Psalmul 50“ (Ed. Sitech, Craiova, 1999), „Aspecte filologice privind traducerea cărţii Rut“ (Ed. Universitaria, Craiova, 2000), „Limba Ebraică. Elemente gramaticale“ (Ed. Universitaria, Craiova, 2000), „Cartea Rut“ (Ed. Universitaria, Craiova, 2001), „Profeţii vechi şi profeţii nescriitori“ (Ed. Universitaria, Craiova, 2006), „Vechiul Testament în preocuparea teologilor români“ (Ed. Universitaria, Craiova, 2006), „Exegeza Vechiului Testament în viziune patriastică“ (Ed. Universitaria, Craiova 2010) etc.