În prezența și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, joi, 7 noiembrie 2024, a avut loc Conferința Preoțească de toamnă în Protoieria Craiova Nord, județul Dolj. În prima parte a întâlnirii, un sobor ales de preoți a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Catedrala Mitropolitană „Sf. M. Mc. Dimitrie”, din Craiova. Amintim aici pe părintele conf. univ. dr. Adrian Ivan, decanul Facultății de Teologie, pe părintele protoiereu Cimpoeru Emilian și pe părintele Lucian Dodenciu, directorul Seminarului Teologic. Răspunsurile de la strană au fost date de către preoții prezenți la slujbă. A doua parte a evenimentului s-a desfășurat în Sala de Conferințe a Centrului Preoțesc „Renașterea” al Arhiepiscopiei Craiovei.
În cuvântul de deschidere, părintele protoiereu Cimpoeru Emilian a mulțumit Părintelui Mitropolit Irineu pentru bucuria de a fi în mijlocul preoților din Protoieria Craiova Nord. De asemenea, a mulțumit preoților care au dorit să participe la această conferință și a prezentat tema conferinței, dedicată Anului comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, în Patriarhia Română. În continuare, Pr. Popa Marcel Mugurel, de la Parohia Grecești, a prezentat referatul despre tema anului comemorativ, vorbind în prima parte despre vindecarea trupească și sufletească a oamenilor bolnavi ca efect al întâlnirii acestora cu Mântuitorul Iisus Hristos prin Taina Euharistiei, iar în a doua parte despre Sfântul Luca al Crimeei, doctorul fără de arginți.
În cuvântul de învățătură adresat preoților, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu a explicat legătura dintre boala trupului și plăcerea păcatului: „În primul rând, din viața și experiența noastră, ne dăm seama cât de importantă este sănătatea, care îmbracă atât pe omul interior, cât și pe omul exterior. Această sănătate este ruinată de păcatul nostru, dar și de gena noastră, de ceea ce noi am primit de la părinții noștri. Din punct de vedere al vieții biologice, păcatul este o lipsă de energie sau de putere. În trupul nostru au apărut aceste ștrangulări energetice, adică nu mai circulă viul prin noi. Partea în care nu mai circulă viul este o parte moartă, în termeni medicali, necrozată. Așa se explică cancerul care mănâncă viața multora dintre confrații noștri. Boala este în primul rând în nelucrarea minții. Atunci când mintea noastră nu mai lucrează cele bune, omul săvârșește pe cele rele. Boala aceasta a apărut la strămoșii noștri. Ei sunt cei dintâi care s-au îndepărtat de Dumnezeu și-au gândit că pot să ajungă la lucrurile înalte fără efort, fără lucrare. Mai mult, deodată ce li s-a întunecat mintea, au cugetat că pot să se ascundă de Dumnezeu. Cel mai greu lucru în viața noastră de clerici este atunci când ne justificăm păcatul. În lupta noastră cu păcatul noi nu ne opunem până la sânge. Noi suntem foarte îngăduitori cu noi înșine și aplecați spre păcat. Dacă noi nu vrem să ieșim din starea aceasta ajungem până la urmă să ne îmbibăm cu păcatul încât ni se pare foarte străină virtutea”.
În a doua parte, Înaltpreasfinția Sa i-a îndemnat pe preoți să fie cu luare aminte la propria viață și familie, slujind cu dragoste și cu evlavie față de Dumnezeu: „Noi lucrăm cu cuvântul lui Dumnezeu sau mai bine zis, Dumnezeu lucrează prin noi, ne inspiră, ne dă această cunoaștere și descoperire dumnezeiască. Puteți să faceți lucruri minunate și să tămăduiți pe oameni numai dacă această putere este pusă în lucrare, adică să fii cât mai aproape de Dumnezeu, să fii cât mai curat pentru Dumnezeu, ca Milostivul să reverse har în sufletul tău. Această lucrare trebuie să pornească din familia dumneavoastră. De regulă, în spatele unei boli există o patimă, un păcat. Acest păcat este coordonat și dirijat de satana. Avem în mâna noastră această taină a lui Dumnezeu de a vindeca. Ni s-a dat acest dar și trebuie să-l folosim cu multă râvnă și dragoste. Important este ca noi să cercetăm pe cei care sunt bolnavi și să mergem la ei pentru a-i vedea. Au nevoie de mângâierea noastră, de grija și cuvântul nostru. Orice cuvânt ajută și folosește. Trebuie să ne ajutăm unii pe alții în această lucrare dumnezeiască a vindecării. La Sf. Maslu ne rugăm prima dată pentru vindecarea sufletului, însă eliberând sufletul de anumite greutăți, trupul se liniștește, se vindecă. Trebuie să vindecăm mai întâi sufletul și apoi trupul. De aceea este important ca înainte de Sf. Maslu să-l spovedim pe credincios. Să-i învățați pe oameni să nu cârtească împotriva bolii. Sunt unii oameni care au primit încercarea aceasta ca pe o învățătură, ca pe un semn al iubirii lui Dumnezeu. Boala este semnul milostivirii lui Dumnezeu ca să ne întoarcem prin pocăință la El. Ca să scăpăm de moarte, avem nevoie să ne întoarcem prin durerea pe care Dumnezeu ne-a dat-o la iubirea lui cereasă. Să stăruim în rugăciune. Maica Domnului să vă ajute, să vă dea sănătate și multă bucurie”.
