În Duminica a XXV-a după Rusalii, la data de 10 noiembrie 2024, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a săvârșit slujba de resfințire a Bisericii cu hramul „Sf. Proroc Ilie Tesviteanul” a Parohiei Sadu I, din Protoieria Târgu-Jiu Nord, județul Gorj. De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi. Potrivit rânduielii, în cadrul sfintei slujbe a avut loc și hirotonia părintelui ierodiacon Atanasie Bîrcină ca ieromonah pe seama Sfintei Mănăstiri Vișina, din județul Gorj.
Pentru activitatea pastoral-administrativă, părintele paroh Dumitru Cătălin Croitoru și părintele slujitor Sorin Constantin Găman au fost ridicați la rangul clerical de iconom. Pentru deosebita implicare pe care au avut-o la restaurarea bisericii au primit gramate de mulțumire următoarele persoane: domnul Bobaru Constantin, primarul orașului Bumbești-Jiu; domnul Tantan Viorel-Petre; domnul Baldovin Mihai; domnul Gusu Solomon; domnul epitrop Filip Nicolae; domnul Cimpu Ion; domnul Nistorescu Narcis-Augustin; domnul Frizoiu Ion și domnul Păsărin Romeo. Gramatele chiriarhale au fost citite de către părintele protoiereu Marian Mărăcine.
În cuvântul de învățătură, Părintele Mitropolit Irineu a vorbit mai întâi despre bucuria de a sfinți biserica închinată Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul din orașul Bumbești-Jiu: „Săvârșim astăzi o lucrare dumnezeiască și de mare folos pentru această parohie. Biserica aceasta se înmănunchează cu istoria orașului. De atâția ani s-a dorit ca biserica aceasta să fie de folos pentru toți cei care sunt din parohia aceasta. Au trecut ani și ani și de la o biserică de scândură am ajuns la această biserică frumoasă. Bucuria zilei de astăzi ne primește pe toți și ne bucură pe toți, cei care au trecut și cei care suntem astăzi. Bunul Dumnezeu pregătește pe fiecare în parte și pentru fiecare generație în parte bucuriile Sale dumnezeiești. Noi cei de astăzi culegem roadele ostenelilor lor, ale necazurilor și ale suferințelor lor. Cu toții în rugăciune și în Sfânta Liturghie am ridicat rugăciuni pentru binele nostru și al tuturor. Biserica a rezistat, a rămas, a dăinuit, nu a putut să fie nicidecum biruită de cei care uneori nu au dorit să fie aici. Noi astăzi putem să mulțumim lui Dumnezeu și să mărturisim prin gândurile noastre și prin faptele nostre că biserica este cu adevărat casa lui Dumnezeu, pe care Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o și Duhul Sfânt a sfințit-o. În această biserică modestă dar plină de viață duhovnicească se vor boteza copiii, se vor cununa tinerii, vom veni și ne vom spovedi și împărtăși și tot aici vom merge pe ultimul drum la înmormântare ca să mergem înaintea lui Dumnezeu și să primim răsplată pentru ceea ce noi am lucrat pe pământ”.
În a doua parte a predicii, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu a tâlcuit pericopa evanghelică citită la Sfânta Liturghie, din Evanghelia după Luca, capitolul 10, versetele 25-37, cunoscută sub denumirea de „Pilda samarineanului milostiv”: „În Evanghelia de astăzi, unul dintre învățătorii de atunci s-a apropiat de Mântuitorul Iisus Hristos și L-a întrebat: Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața cea veșnică? Acest om era preocupat de viața cea veșnică dar a venit la Domnul ca să-L ispitească. Mulți din contemporanii Mântuitorului Hristos Îl provocau pe Domnul ca să spună ceva și să-I găsească vreo vină. Ei nu credeau că este Fiul lui Dumnezeu, ci că este un învățător. Mântuitorul Hristos este Dumnezeul cunoscător al inimilor și al sufletelor, Cel care le știe toate înainte ca ele să se producă. Noi înșine suntem făcuți după un plan al lui Dumnezeu înainte de nașterea noastră pe lume. Noi toți suntem făcuți după planul și voia lui Dumnezeu. La întrebarea Mântuitorului, acest iudeu a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din sufletul tău și din toată puterea ta, din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți. Omul acesta răspunde corect la ceea ce Mântuitorul l-a întrebat. Cu alte cuvinte, ca să moștenim viața cea veșnică, după răspunsul acestui învățător de Lege, trebuie să-L iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru. Aceasta este porunca lui Dumnezeu. Noi suntem făcuți cu această calitate de a iubi pe Dumnezeu, avem darul acesta de a ne iubi pe noi înșine și pe aproapele nostru. Această iubire nu o învățăm la școală și nici nu o deprindem cu iscusința noastră, ci este în interiorul nostru. Noi iubim pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu a revărsat în inimile noastre această taină a iubirii. Ne îndreptăm spre Dumnezeu pentru că El este creatorul nostru. El este Tatăl nostru, așa cum spunem în rugăciune, El este Acela care ne-a dat nu numai viață ci și atâtea daruri, atâtea frumuseți, atâtea virtuți, atâtea puteri, atâta înțelepciune că noi ne putem conduce după aceste daruri ale lui Dumnezeu, putem să trăim și să construim, putem să alcătuim multe învățături și concepte. Bineînțeles că iubirea aceasta trebuie să îmbrace dintr-o dată și sufletul și trupul și mintea și cugetul și toată puterea. La această poruncă dumnezeiască mai adaugă un lucru esențial să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Iubirea față de Dumnezeu este o poruncă dumnezeiască, dar această iubire trebuie să prindă în conceptul și gândirea ei și iubirea față de aproapele. Trebuie să-l iubim pe cel de lângă noi pentru că și el este făcut după chipul lui Dumnezeu, adică și în cel de lângă noi este Dumnezeu. Iubirea nu se mărginește, nu se limitează, ci merge mai departe, la cel de lângă noi din orașul nostru, din toată lumea, pentru că Dumnezeu dorește ca toți să fim în comuniune și iubire, așa cum ne spune: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 35). Așadar, a fi ucenic al Mântuitorului Hristos impune de la sine că trebuie să iubim pe cel de lângă noi. Mântuitorul Hristos merge mai departe și ne spune: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5, 44-45). Dumnezeu vede această osteneală a noastră și ne răsplătește pentru că este bun și iubitor de oameni”.
La final, Înaltpreasfinția Sa a felicitat pe toți cei care s-au ostenit cu lucrările de înfrumusețare ale bisericii, îndemnându-i să participe la viața parohiei, alături de părinții slujitori: „Felicităm pe cei care au lucrat aici, pe înaintașii noștri și pe cei care sunteți astăzi și ați contribuit. Dumnezeu să vă ajute, să vă binecuvinteze, să vă dea multă sănătate și bucurie. Amin”.
Potrivit hrisovului de refințire, biserica cu hramul „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” din Parohia Sadu I, oraș Bumbești-Jiu, Protoieria Târgu-Jiu Nord, județul Gorj, s-a ridicat între anii 1945-1946, de către enoriașii parohiei, îndrumați de Pr. Damian Andrei. Din cauza intemperiilor și a timpului lăcașul a fost afectat, astfel că în anul 1981 a fost reacoperit cu tablă, s-au turnat temelie și stâlpi de beton, iar pereții au fost îmbrăcați în placaj. Între anii 2002-2004, biserica a fost refăcută în totalitate, din zid, acoperită cu tablă și împodobită cu pictură în tempera și sculptură în lemn de stejar. Ambele transformări ale sfântului lăcaș s-au făcut prin grija Pr. Andreoiu Ion, paroh la vremea aceea, ajutat de Pr. Sorin Constantin Găman, care, alături de actualul paroh, Pr. Dumitru Cătălin Croitoru, a continuat înfrumusețarea lui.
