Slujba de sfințire a Paraclisului „Sf. M. Mc. Gheorghe și Arh. Gavriil” și Liturghie arhierească, la Colegiul Național Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova

Evenimente Locase de cult Sfintiri

În ziua de 11 noiembrie 2024, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a săvârșit slujba de sfințire a Paraclisului cu hramurile „Sf. M. Mc. Gheorghe și Arh. Gavriil”, din cadrul Colegiului Național Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova. De asemenea, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi, Înaltpreasfinția Sa a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul sfințit. La momentul potrivit, părintele militar Cercel Ioan și părintele prof. Ionescu Florin au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului pe elevii militari care s-au pregătit prin post și spovedanie.

Pentru deosebita implicare pe care au avut-o la înfrumusețarea acestui paraclis, au primit gramate de mulțumire următoarele persoane: domnul General de Brigadă Gheorghe Maxim, comandantul Comandamentului Comunicațiilor și Informaticii; domnul colonel Gheorghe Boboc, comandantul Colegiului Militar; domnul colonel Leonide Cune, locțiitorul comandantului Colegiului Militar; domnul căpitan Cătălin Tutilă; domnul colonel Cristi Florin Irimia; domnul Gabriel Tiberiu Șchiopu, domnul Ionel Bălășoi; domnul Nicolae Bădărănescu; domnul Virgil Rățoiu; doamna Amalia Dascu și părintele militar Cercel Ioan. Gramatele chiriarhale au fost citite de către părintele protoiereu Grigore Vulcănescu.

Un moment special l-a reprezentat și conferirea Emblemei de onoare a Comunicației și Informaticii Înaltpreasfințitului Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, de către domnul colonel Gheorghe Spoială, Șeful de stat major al Comandamentului Comunicațiilor și Informaticii. De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a primit și Moneda omagială a Colegiului Național Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova, din partea domnului colonel Gheorghe Boboc, comandantul Colegiului Militar.

În cuvântul de învățătură, Părintele Mitropolit Irineu a vorbit mai întâi despre credința în Dumnezeu și despre întruparea Fiului în lume pentru mântuirea sufletelor și a trupurilor noastre: „Rugăciunile noastre încep întotdeauna cu această invocare a Dumnezeului duhurilor și a tot trupul, Dumnezeul oștirilor cerești, al celor care au fost creați înainte de crearea lumii văzute, a arhanghelilor, a domniilor, a serafimilor, a heruvimilor și a tuturor puterilor cerești. Această invocare, pe care noi o avem în Sfânta Scriptură, în Sfânta Tradiție și în învățăturile Sfinților Părinți, este una care ne arată că Dumnezeu este atotputernic, creatorul cerului și al pământului, așa cum mărturisim în Crezul nostru. Dumnezeu ne-a făcut și ne-a unit cu îngerii. Noi suntem creaturi cerești și pământești, având trupuri omenești, dar din punct de vedere al sufletului, ne asemănăm cu îngerii. De aceea, Tatăl cel ceresc a trimis pe Fiul Său în lume ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Împăratul cel ceresc Se face Om pământesc, asemenea nouă, din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Această coborâre la noi ne arată cât de mult ne iubește Dumnezeu. Mereu facem amintire de aceste daruri ale Sale și de această jertfă a Sa, de această pogorâre a Sa la noi”.

În a doua parte, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre continuarea lucrării Mântuitorului Hristos prin Biserica Sa, ca Trup tainic, prin care ni se împărtășește harul dumnezeiesc: „Acest paraclis pe care l-am sfințit va fi permanent ca o candelă aprinsă pentru cei care lucrează aici, pentru cei care învață aici, pentru cei care se ostenesc aici și vor termina această școală. Este un lucru de mare importanță în viața noastră să avem focul lângă noi, adică lucrarea harului lui Dumnezeu care să fie în mijlocul elevilor și al profesorilor de la această școală. Este lucru sfânt, nu al drapelului de luptă, ci al unirii noastre, al comuniunii noastre cu Dumnezeu. Drapelul este simbolul patriei și al țării noastre, al armatei, al școlii și al tuturor românilor. Față de acest drapel, noi avem stimă și respect pentru că implică și presupune valorile noastre strămoșești, sângele eroilor noștri, ale luptei pentru dreptate și libertate și pentru neatârnare. În mod evident, Biserica este mai mult decât un simbol. Ea este locul unde Îl veți întâlni pe Dumnezeu, unde Îl veți găsi pe Dumnezeu, unde vă veți deschide sufletele și inimile voastre, iar Dumnezeu vă va răspunde în mod sigur la cererile voastre. Biserica este casa Tatălui ceresc”.

În a treia parte, Părintele Mitropolit a prezentat pe scurt viața Sfântului Mare Mucenic Mina, oferindu-l ca model de ostaș și de credință în Mântuitorul Iisus Hristos: „Astăzi prăznuim pe Sfântul Mina, care a fost și el militar, și se cuvine să spunem câteva cuvinte ca să îmbogățim ziua aceasta. Sf. Mina era ostaș, ofițer în armata Alexandriei, o armată foarte bine pregătită și disciplinată. Totuși, Sf. Mina avea o nemulțumire, deși era un mare luptător. Nemulțumirea lui era că atâta lume păgână se pierdea în timpul său, pentru că se închinau zeilor. Sf. Mina nu putea să suporte o asemenea întunecime, pentru că diavolul îndemna pe oameni să nu mai cinstească pe Creatorul cerului și al pământului, ci să cinstească creatura. De aceea, Sf. Mina s-a hotărât să plece din armată și să meargă la un loc pustiu, unde să se roage și să se întărească. După ce a stat o vreme în pustie, Sf. Mina a venit în cetate și cu o putere dumnezeiască s-a arătat soldaților și comandanților săi ca un ostaș al Mântuitorului Iisus Hristos. Curajul pe care îl are un sfânt mucenic este de nedescris. Puterea unui sfânt este puterea credinței, pe care Dumnezeu o insuflă, o așază și o întărește în sufletul mucenicilor că nici moartea nu-i poate despărți de dragostea lui Dumnezeu. Sf. Mina a luat toate armele credinței și cu acestea a stat împotriva celui rău și a celor care se închinau la idoli. Această hotărâre a Sf. Mina a fost o declarație de război împotriva celor care nu credeau în Mântuitorul Hristos. Aceștia au fost îndemnați de diavolul să se repeadă la Sf. Mina și cu munci și cu chinuri îngrozitoare să-l determine ca el să renunțe la credința pe care o avea. Sf. Mina le-a considerat pe toate ca pe niște lucruri trecătoare și pământești, răbdând cu credință toate suferințele. Având mintea la Mântuitorul Hristos și inima plină de Dumnezeu, a răbdat până la sânge încât a impresionat pe toți cei care erau de față. În felul acesta Sf. Mina a fost martirizat pentru Mântuitorul Hristos. Deși a fost ucis de păgânii din vremea sa, trupul său plin de slavă dumnezeiască a rămas cu adevărat făcător de minuni. Din mădularele sfinților, noi ne împărtășim de lumina lui Dumnezeu. Sf. Mina este considerat sfântul dreptății, care nu suportă nedreptatea, fiind apărătorul celor care sunt păgubiți de bunurile lor”.

La final, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a felicitat pe toți cei care s-au ostenit pentru înfrumusețarea Paraclisului din cadrul Colegiului Național Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova: „Să-L lăudăm pe atotputernicul Dumnezeu că ne-a învrednicit de această lucrare sfântă, în acest Colegiu Militar. Felicităm pe toți cei care s-au străduit pentru ridicarea și realizarea acestui Paraclis și rugăm pe milostivul Dumnezeu ca să le dea sănătate și tuturor pace și bucurie. Amin”.

Potrivit hrisovului de târnosire, Paraclisul cu hramurile „Sf. M. Mc. Gheorghe” și „Sf. Arh. Gavriil” s-a amenajat în anul 2024, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, cu aprobarea și implicarea domnului colonel Gheorghe Boboc, comandant al Colegiului Național Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova, cu osteneala părintelui militar Ioan Cercel, a personalului Colegiului și a credincioșilor din afara unității.