În ziua de 12 noiembrie 2024, la invitația părintelui protoiereu Grigore Vulcănescu, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi, în Parohia Postelnicu Fir, din Craiova, la ziua de prăznuire a Sfântului Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandrei. În Biserica închinată Sfinţilor Trei Ierarhi a Parohiei Postelnicu Fir se află de peste două secole mâna dreaptă a Sf. Ier. Ioan cel Milostiv. De asemenea, pentru acest moment de prăznuire, s-au adus spre închinare și părticele din moaștele Sfântului Irodion de la Lainici.
În cuvântul de învățătură, Părintele Mitropolit a subliniat bucuria de a fi în mijlocul enoriașilor Parohiei Postelnicu Fir, cu ocazia hramului închinat Sf. Ier. Ioan, Patriarhul Alexandriei: „Întotdeauna primim cu bucurie invitația părintelui protopop Grigore Vulcănescu ca să fim alături de dumneavoastră în această sfântă zi de prăznuire a Sf. Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei. Este un moment de bucurie unică în istoria Bisericii noastre Ortodoxe, pentru că sfintele moaște ale Sf. Ioan sunt numai aici în țara noastră. Mâna cea milostivă o avem aici și este o mare bucurie. Trebuie să înțelegem că nu este o întâmplare, că nu există la Dumnezeu întâmplări. Dumnezeu are un plan veșnic și a rânduit ca în această sfântă biserică să fie mâna Sf. Ioan. Prin urmare, Milostivul Dumnezeu a vrut ca noi să ne bucurăm de această sfințire prin sfintele moaște, iar Sf. Ioan să accepte ca să fie aici. Sf. Ioan cel Milostiv a făcut acest dar bisericii de aici prin înaintașii noștri, care au dorit cu multă ardoare să aibă această relicvă sfântă în Biserica Postelnicu Fir. Atâtea generații de oameni au venit și s-au închinat aici, au sărutat mâna sfințitoare, mâna binecuvântată, mâna unui sfânt care s-a învrednicit să fie în Împărăția lui Dumnezeu la loc de cinste. Această mână binecuvântată a Sf. Ioan a săvârșit atâtea fapte minunate. Dumnezeu l-a învrednicit ca el să devină preaslăvit în Împărăția Sa”.
În a doua parte a cuvântului, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre lucrarea omului de mântuire și sfințire, care are ca model pe sfinții lui Dumnezeu: „Faptul că prin aceste sfinte moaște se săvârșesc minuni arată că există o legătură între sfântul din ceruri și trupul lui de pe pământ. Trupurile noastre muritoare sunt îngropate în pământ, însă sufletele sunt în ceruri: „Se seamănă întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc” (I Corinteni 15, 42-44). Prin viață frumoasă și curată, noi ne depărtăm de zgura păcatului și ajungem plini de lumină dumnezeiască și sfântă, așa cum a ajuns Sf. Ioan cel Milostiv. Sunt puțini sfinți care au primit acest apelativ de „milostiv”. Dumnezeu a dat din iubire acest atribut și oamenilor. În virtutea acestei comuniuni, omul este purtător de milă. În Evanghelia de astăzi găsim aceste mărturii. Mântuitorul Iisus Hristos era înconjurat de cei care veneau din toate părțile. Toți veneau ca să-L asculte și ca să se vindece de bolile lor. Ascultau cuvântul lui Dumnezeu și se vindecau sufletește pentru că cuvântul se adresează minții și prin minte intră și în trup. Mintea este aceea care se sfințește prima dată. Primul contact al omului cu Dumnezeu se realizează prin minte. În minte se coboară această lumină dumnezeiască, a cuvântului care este primit și care rodește în trupul nostru. De îndată ce mintea este pusă în mișcare de cuvântul lui Dumnezeu, trupul săvârșește fapta. Sf. Ioan cel Milostiv a primit cuvântul lui Dumnezeu și și-a vindecat prima dată sufletul său. Noi suntem purtătorii consecințelor păcatului strămoșesc. Boala este de natură energetică, pe care nu o vedem ci doar o simțim. Însă boala este aceea care are în interiorul nostru un sălaș din cauza firii slăbite prin păcat. Ea se manifestă atunci când îi dăm prilejul, atunci când omul nu face pe cele ale firii. Boala este ceva nefiresc, o neputință care s-a așezat în noi. Neputința trupului nostru nu este niciodată firească ci este un accident, o consecință a vieții noastre. Dacă luptăm împotriva gândurilor noastre rele, atunci boala se diminuează atât de mult încât omul devine sănătos sufletește și trupește. Sfinții lui Dumnezeu s-au vindecat de bolile sufletești și trupești. Cei care veneau la Mântuitorul simțeau o putere că iese din trupul Său, adică se atingeau de El și se vindecau, pentru că Mântuitorul Hristos, fiind Dumnezeu, lucra pe cele dumnezeiești prin firea noastră omenească. Oamenii se atingeau de Mântuitorul Iisus Hristos și se făceau bine. Dacă avem credință și ne atingem de sfintele icoane sau de sfintele moaște ne facem bine în mod sigur, pentru că puterea lui Dumnezeu nu părăsește niciodată sfintele moaște ale sfinților. Toate sunt dătătoare de sănătate, de lumină și de pace sufletească. Dumnezeu este cu noi atât ca persoană, cât și ca împărtășire a harului Său. Așadar, sărbătoarea de astăzi este o mare bucurie pentru că ne întâlnim cu Sf. Ioan cel Milostiv, în ziua sărbătorii sale. Dumnezeu să vă binecuvinteze, să vă dea sănătate și multă fericire. Amin”.
