Slujba de prohodire a părintelui Gheorghe Lipie, la Mănăstirea Jitianu

Dolj Evenimente In memoriam Manastiri

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, în ziua de 14 decembrie 2024, la Mănăstirea Jitianu, a avut loc slujba de prohodire a părintelui Gheorghe Lipie, trecut la cele veșnice în data de 12 decembrie 2024, la vârsta de 76 de ani. Slujba de înmormântare a fost săvârşită de un sobor de preoţi şi diaconi de la Catedrala Mitropolitană „Sf. M. Mc. Dimitrie”, unde părintele a slujit, şi de la Biserica Hagi-Enuş, lăcaş de cult de care aparţinea.

O viață închinată slujirii

Părintele Gheorghe Lipie, născut la 9 martie 1948 în localitatea Băile Olănești, județul Vâlcea, a fost un slujitor devotat al Bisericii, dedicându-și viața formării spirituale a tinerilor și îndrumării credincioșilor. A absolvit Seminarul Teologic din Craiova (1962-1967), iar apoi Facultatea de Teologie din București (1967-1971). A fost pedagog la Seminarul Teologic din Craiova, ghid al Mănăstirii Lainici și slujitor la Catedrala „Sf. M. Mc. Dimitrie” din Craiova, unde s-a remarcat prin blândețea, dăruirea și devotamentul față de Biserica lui Hristos.

Slujba de prohodire

Slujba a fost săvârșită de un sobor de preoți și diaconi, în prezența familiei, a colegilor clerici, a ucenicilor și a credincioșilor veniți să își ia rămas-bun de la cel care le-a fost povățuitor în viața duhovnicească.

În necrolog, părintele Constantin Tomescu a evocat viața pilduitoare a părintelui Gheorghe Lipie: „Iată că astăzi l-am prohodit pe fratele nostru, pe preotul Gheorghe Lipie. Când ne despărțim de cineva drag, noi plângem, pentru că pierdem o persoană pe care o iubim. Însă, în toată această stare de tristeţe, momentul trecerii din viaţa biologică echivalează cu mutarea de la cele vremelnice la cele veşnice. Părintele Lipie a fost un om vrednic care a făcut cinste atât Bisericii lui Hristos, cât și colegilor clerici de la Catedrala Mitropolitană. Era bucuros să povestească că era vâlcean din zona mănăstirilor, de acolo de la Schitul Bradu, unde în vacanțe mergea cu părinții lui, sau la Schitul Iezer, unde L-a aflat pe Hristos încă din copilărie. Acestea au ajutat foarte mult la formarea lui duhovnicească, la personalitatea lui de viitor preot. În ultima perioadă, părintele a îndurat cu mucenicie suferinţa bolilor şi a singurăţăţii. Iată iubiți credincioși că noi avem cu toții de învățat din experiența acestor părinți ai noștri. Noi suntem datori să-i pomenim şi să-i purtăm în rugăciunea noastră. O să ne ducem aminte de Părintele Gheorghe cu multă dragoste. Dumnezeu să îl odihnească în pace și să îi așeze sufletul în ceata drepților!”