Cuvântul de învăţătură al ÎPS Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, la Duminica dinaintea Botezului Domnului nostru Iisus Hristos

Evenimente

Dreptmăritori creștini,

În această Sfântă Duminică, prima după Anul Nou și după praznicul Sfântului Vasile cel Mare, din 1 ianuarie, am ascultat la Sfânta Evanghelie un rezumat al evenimentelor ce au premers Botezului Domnului nostru Iisus Hristos. Primul mesaj pe care îl aflăm din Evanghelia Sfântului Marcu este îndemnul: „Pregătiți calea Domnului!”. A pregăti calea Domnului, după Sfântul Evanghelist, înseamnă a curăți sufletul de patimi și de gânduri întinate. Omul cu sufletul curățit de păcate este luminat de fapte bune fiind gata să primească în interiorul său pe Însuși Creatorul său. Acest mesaj vine din Vechiul Testament, unde auzim pe profetul David zicând: „Inimă curată zidește întru mine Dumnezeule şi duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele” (Psalmi 50, 11). Sfântul Ioan Botezătorul, când zice: „Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui!” (Marcu 1, 3) privește în mod sigur darurile lui Dumnezeu sădite în om. Firește, când Domnul ne spune să gătim calea Lui  nu înseamnă că noi îndreptăm ceva din legile lui Dumnezeu, din legile nescrise care sunt în sufletul și trupul nostru, ci ne învață să facem viaţa noastră dreaptă, s-o curățim şi să pregătim sufletul nostru înfrumusețându-l cu tot ceea ce este mai bun pentru a-L preamări pe Dumnezeu şi a ne naşte pentru Împărăţia Cerurilor.

Iubiți credincioși și credincioase,

Sfântul Evanghelist Marcu, prin cuvintele Evangheliei de astăzi, ne pregătește să întâmpinăm cu evlavie atât Botezul Domnului, cât și să medităm la botezul nostru. El ne anunță că Sfântul Ioan Botezătorul este acela care vorbeşte despre botezul pocăinței: „Eu v-am botezat pe voi cu apă” (Marcu 1, 8), înainte de a-L boteza pe Domnul Hristos. Botezul Sfântului Ioan era numai o pregătire, o preînchipuire a Botezului de foc al harului Duhului Sfânt, așa cum el însuși mărturisește: „Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt” (Marcu 1, 8). Duhul Sfânt este a treia Persoană a Preasfintei Treimi care ne împărtăşeşte energia necreată, harul Învierii Domnului Iisus Hristos, care este ca focul care arde toate păcatele noastre, aşa cum zicem în rugăciunile de pregătire pentru a primi Sfânta Împărtășanie: „Arde cu focul Tău nematerialnic spinii păcatelor mele”. Deci, Duhul Domnului ne curăţeşte de toată întinăciunea noastră şi ne face vrednici de primirea Sfântului Botez și de toate Sfintele Taine, de naşterea de sus în Împărăția Tatălui. Importanța acestei renașteri este precizată de Sfântul Ioan Evanghelistul în convorbirea Mântuitorului cu Nicodim, când a zis: „De nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 3). Ca atare, naşterea de sus nu înseamnă altceva decât nașterea noastră duhovnicească pentru a intra în comuniune de iubire cu Dumnezeu Tatăl, prin Fiul în Duhul Sfânt. Rezultă de aici chemarea omului care trebui să înainteze aici pe pământ pururea spre o desăvârșire mai înaltă. Prin aceasta învățăm că fericirea veşnică n-are hotar, cum spun Sfinții Părinți: „Omul duhovnicesc se desăvârșește în veacul de acum, pe măsura puterii omenești, iar faţă de oceanul cel fără de margini al desăvârșirii dumnezeieşti el pururea este la început de desăvârșire, fiindcă niciodată nu poate cuprinde pe deplin nemărginirea desăvârșirii”.

Dragii mei frați și surori,

Sfântul Evanghelist Marcu, cum ne dăm seama, când se referă la pregătirea căii Domnului presupune o curăţire a vieții noastre şi o înfrumuseţare a ei cu  darurile Duhului Sfânt. „Roada duhului”, despre care ne vorbește Sfântul Apostol Pavel, „este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăția” (Galateni 5, 22-23). Dobândirea roadelor duhovnicești presupune rugăciune și priveghere, multă atenţie şi luare aminte la sine însuși, ca nu cumva comoara aceasta să ne fie furată de cel rău. Este adevărat că purtăm comoara aceasta în vase de lut, în firea noastră stricăcioasă, în pământul acesta care are culoare şi frumuseţe, dar tot pământ rămâne. De cele mai multe ori uităm acest lucru că suntem muritori și ne silim să agonisim lucruri trecătoare. Desigur, faptul că suntem pământ este o realitate care rămâne permanent în noi, dar, pentru a înfrânge nedumerirea care zace în noi, trebuie să luăm aminte la noi înșine pentru a vedea cu adevărat cine suntem şi încotro ne îndreptăm. Evident, dacă vrem să fim pururea cu Dumnezeu trebuie să luăm aminte la cele spuse de Sfântul Evanghelist Marcu care ne pregătește prin Evanghelia de astăzi pentru primirea marelui praznic al Botezului Domnului. La Bobotează, Soarele Dreptăţii s-a arătat la Iordan ca să sfințească firea apelor şi pe noi să ne facă fii ai Părintelui Ceresc şi fraţi ai Săi după har. Noi, participând cu evlavie la Botezul Domnului, vom avea fericita bucurie de a vedea pe Domnul care se botează de Sfântul Ioan Botezătorul și vom auzi glasul Tatălui care a zis: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.

Preaiubiți credincioși și credincioase,

În câteva zile vom serba Botezul Domnului nostru Iisus Hristos. Evanghelia de astăzi ne îndeamnă să ne pregătim viața noastră ca să-L întâmpină pe Mântuitorul nostru așa cum se cuvine. Să ne curățim sufletele cu multă cuviință şi să ne înfrumuseţăm inimile cu multă atenție la darurile Duhului Sfânt. Desigur, multă cuviință înseamnă multă priveghere, luare aminte la sine însuși ca nu cumva comoara inimii să ne fie furată de cel rău. La această sărbătoare toate se binecuvintează și se sfinţesc, văzduhul se curăţeşte şi toţi cei aflaţi în umbra morţii sunt scoşi din întuneric la lumină. Domnul Hristos S-a arătat la Iordan şi a sfinţit firea apelor şi ne-a făcut fii ai Părintelui Ceresc şi fraţi ai Săi după har. În aceste ceasuri sfinte vă îndemn să vă faceţi rugăciunile cu multă evlavie, să citiţi din Sfânta Scriptură și să veniți la Sfânta Liturghie. De asemenea, vă sfătuiesc să vă feriţi de la judecarea aproapelui, de clevetire și de vorbe deşarte! Eliberați-vă de pietrele grele ale păcatului care atârnă de viaţa noastră şi ne trag în jos, împiedicându-ne să ne ridicăm mintea şi sufletul la ceruri, acolo de unde ne vin toată nădejdea şi tot ajutorul. Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă dăruiască sănătate, pace şi bucurie, iar Tatăl Cel Ceresc să vă primească în Împărăția Sa cea veșnică! Amin.