Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova a organizat în perioada 12-13 mai a.c. cea de a XVII-a ediție a Simpozionului Național Studențesc „Opus Discipulorum”. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, ediția de anul acesta s-a desfășurat, la Sfânta Mănăstire Lainici și a avut două secțiuni de lucru:
„Mari duhovnici români ai secolului XX” și
„Sinodul Ecumenic de la Niceea – 1700 de ani”.
În deschiderea evenimentului, Părintele Mitropolit Irineu a transmis un cuvânt de binecuvântare către tinerii participanți, conturând o foarte frumoasă sinteză a importanței dogmatice a Sinodului I Ecumenic: „Simpozionul nostru studențesc are o tradiție considerabilă. Am socotit întotdeauna ca studenții, pe lângă cursurile pe care le urmează, examene și alte lucrări de seminar, să poată să își îmbogățească cunoștințele, în colaborare cu profesorii lor. Urmăm în aceste expuneri, în general, tematica Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anul acesta dedicată Sfinților mărturisitori şi totodată Jubileul de 1700 de ani de la Sfântul Sinod Ecumenic de la Niceea. Bineînțeles că aceste teme sunt foarte importante pentru noi, nu numai ca să ne reamintească de vremurile de altă dată, când Sfinții Părinți au fost confruntați cu erezia ariană, ci și să ne arate cum am înțeles noi, Biserica, Sinodul acesta și hotărârile lui. Este foarte important ca astăzi să știm precis care a fost tema principală a acestui Sinod. De ce spunem acest lucru? Pentru că unii consideră acest Sinod Triadologic, alții îl socotesc Hristologic, alții îl consideră că ar fi fost filosofic.
Sinodul I Ecumenic este în primul rând voința matură a Bisericii. Biserica, de îndată ce a fost atacată de otrava ariană, a și luat măsurile necesare. Au existat discuții trinitare și înainte de acest Sinod, însă, cel mai mult, această învățătură s-a trăit cu adevărat în Biserică și apoi s-a dezvoltat în cultul ei, ca expresie a dogmelor ei. Cei care au fost prezenți la acest Sinod au fost mărturisitori ai Bisericii. Aceștia purtau pe trupurile lor stigmatele muceniciei. Acești oameni duhovnicești au trăit duhovnicește, s-au consultat duhovnicește, s-au întreținut duhovnicește. Era prima dată când Biserica era unită într-un Sinod Ecumenic, a toată lumea!
Bineînțeles că Sfântul Constantin cel Mare a pus la dispoziție poșta imperială, ca toți episcopii de pretutindeni, care puteau să participe, să vină și să participe la Sinodul de la Niceea. Aici, în orașul acesta al Biruinței, s-au adunat Sfinți Părinți și au dat răspunsuri categorice ereticilor.
Bineînțeles că dogma despre Sfânta Treime, despre consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl și, după aceea, despre relația Lui cu noi oamenii, au fost subiectele de bază ale Părinților. Ei trebuiau să lucreze și să opereze cu cuvinte din filosofia greacă și pe acestea trebuiau să le folosească într-un context cu totul nou și să le dea o întrebuințare cu totul nouă. În acest fel, putem spune că ei au botezat cuvintele. Niciodată nu putem să gândim că ousia – cuvântul care definește ființa la Sinodul I Ecumenic, este una și aceeași cu ousia lui Aristotel. Așadar, acești Părinți, purtători de Dumnezeu au fost cu adevărat inspirați. Într-un mod deosebit s-a evidențiat Sfântul Atanasie cel Mare, un om providențial, deși era pe atunci diacon. El a ajuns să fie ascultat de marii episcopi pentru faptul că ceea ce spunea, cuvântul lui, era cu putere multă. El cunoștea atât de bine Scriptura și viața Bisericii încât putea să facă conexiuni fericite, folosind chiar limbajul filosofic. Și el a fost învinuit că acest omousios ar fi fost întrebuințat și preluat de la ereticul Paul de Samosata, un cuvânt care s-a folosit în Crez și care, bineînțeles, a stârnit multă adversitate.
De aici, de la Niceea, Părinții au plecat spre casele lor și frământarea a durat până în 381. Mulți au căzut în această vreme. De aceea, cernerea aceasta a fost atât de mare încât. Sfântul Atanasie a rămas întru totul neclintit și nu a cedat presiunilor venite din toate părțile. A fost exilat de atâtea ori și a fost prigonit pentru Adevăr”, a spus Părintele Mitropolit Irineu.
În continuarea întâlnirii, părintele arhim. Ioachim Pîrvulescu, starețul Mănăstirii Lainici și Exarhul Mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei, a vorbit audienței pe tema: „Mari duhovnici ai mănăstirii Lainici în secolul XX”. De asemenea, în același context oficial, pr. lect. univ. dr. Mihai Ciurea, prodecanul Facultății de Teologie, alături de pr. lect. univ. dr. Ion Reșceanu și pr. lect. univ. dr. Ion Sorin Bora, au prezentat studenților noul volum „Opus Discipulorum”, cu studiile susținute la Simpozionul Național Studențesc de la Craiova – ediția a XVI-a.
Pr. Ioniță Apostolache
