În ziua de 26 decembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Soborul Maicii Domnului și pe Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit de la Tismana, Ocrotitorul Olteniei. Prăznuirea din anul acesta a fost însă cu totul specială, dat fiind că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat, în anul 2024, pe Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana, cu ziua de prăznuire 26 decembrie, iar anul acesta, în luna septembrie, a avut şi proclamarea locală a noului mucenic întru Hristos. În această zi de mare sărbătoare, Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Mănăstirea Tismana, întemeiată de către Ocrotitorul Olteniei, Sfântul Nicodim cel Sfinţit şi binecuvântată de Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim.
Sărbătoarea a început în seara de 25 decembrie, prin săvârșirea slujbelor: Vecernia unită cu Litia, Utrenia şi Ceasul întâi. Prăznuirea a continuat a doua zi cu săvârșirea Liturghiei arhierești de către Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, alături de părintele exarh arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Mănăstirii Lainici, și părintele Marian Mărăcine, protoiereu al Protopopiatului Târgu-Jiu Nord. În cadrul sfintei slujbe, Părintele Mitropolit Irineu l-a hirotonit întru preot pe diaconul Claudiu Dăianu, pe seama parohiei Gilort.
„Din iubire, Fiul lui Dumnezeu a venit în lumea noastră să ne mântuiască, să slujească, nu să I Se slujească”
În prima parte a cuvântului de învăţătură, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a vorbit despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu şi despre Fecioara Maria: „Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este Sărbătoarea Sărbătorilor şi Taina Tainelor, sărbătoarea pe care Dumnezeu a rânduit-o în planul Său veşnic, dinainte de creaţia lumii, din iubire de oameni: «Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică» (Ioan 3, 16). Cel Atotputernic Se face Om din Cel Veşnic, deofiinţă cu Tatăl, S-a făcut Om, asemenea nouă, luând firea pentru a ne izbăvi pe noi. Calea, Adevărul şi Viaţa, adică Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel Care S-a făcut Prunc, S-a zămislit în pântecele Maicii Domnului, S-a născut, a crescut şi apoi a pătimit, S-a răstignit şi a înviat pentru noi. Din iubirea Sa, Dumnezeu a venit în lumea noastră. Pentru care fapt aveam noi nevoie ca Dumnezeu să Se facă Om? Pentru că aveam păcatul strămoşesc din pricina căruia nu puteam să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu. Ca viaţa noastră să fie vindecată din osânda morţii şi a diavolului, Fiul lui Dumnezeu a luat această voie a Tatălui, ca El să reunească în Trupul Său pe toţi oamenii, ca în Noul Adam să fim reorientaţi către Tatăl Cel Ceresc.
Profeţiile din Vechiul Testament sunt detaliate şi conţin date precise despre venirea în lumea aceasta a lui Mesia. Profetul Isaia ne spune: «Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel» (Isaia 7, 14)”. Prorocul Iezechiel ne mărturiseşte pururea fecioria Maicii Domnului: «Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă» (Iezechiel 44, 2). Inclusiv steaua a fost profeţită din Vechiul Testament, cea care arată că un Fiu Se va naşte, iar steaua va indica locul naşterii Sale, loc spre care s-au îndreptat şi magii. În secolul al XVI-lea, astrofizicianul Johannes Kepler a descoperit că în vremea naşterii Mântuitorului Hristos a fost cu adevărat această stea, de asemenea a fost un fenomen astronomic deosebit, steaua a ajuns cu magii până la Ierusalim, apoi când au ieşit din cetate au fost conduşi până la Betleem, până la peştera în care se afla Pruncul Iisus. Aceasta este steaua magilor, a celor credincioşi, care au adus cu ei: aur, smirnă şi tămâie, darurile încărcate de simbolism, care arată demnitatea împărătească, firea omenească şi moartea Mântuitorului Iisus Hristos.
Zămislirea în pântecele Maicii Domnului s-a făcut fără de bărbat. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a avut această experienţă: zămislire fără de bărbat, creşterea Pruncului în pântecele ei, naşterea fără durere şi rămânerea pururea fecioară. Zămislirea este de la Duhul Sfânt, creşterea este dumnezeiască, naşterea fără dureri şi rămânerea pururea fecioară sunt de la Dumnezeu. Fiul a venit să slujească, nu să I Se slujească. Mântuitorul nu a venit aici să facă o cetate stătătoare, pentru că El Se întoarce la Tatăl Cel Ceresc, dar Se întoarce împreună cu noi. El este Lumina Care a biruit întunericul”.
„Sfinţii Nicodim şi Gherasim sunt următori Mântuitorului nostru Iisus Hristos”
În a doua parte a predicii, Părintele Mitropolit a evidenţiat viaţa virtuoasă a celor doi sfinţi ocrotitori ai Tismanei: „În vieţile Sfântului Nicodim şi a Sfântului Gherasim, Dumnezeu a lucrat permanent. Sfinţii făceau sfânta cruce şi ispitele şi diavolii dispăreau. Sfinţii nu au dobândit acest har cu puterile lor, ci Mântuitorul Iisus Hristos le-a dat această putere. Atunci când îl vedem pe Sfântul Nicodim noi credem că el este puternic, dar el este ajutat de Mântuitorul Iisus Hristos, Care i-a venit permanent în ajutor. Acelaşi lucru s-a petrecut şi cu Sfântul Gherasim. El a început cu post şi rugăciune comuniunea cu Dumnezeu, în această mănăstire, în chilia sa. Creşterea bună nu se face cu pomul deja înflorit, ci cu vlăstarul care creşte, care înfloreşte şi apoi aduce roade. În rugăciune, el a contemplat permanent şi s-a ostenit şi a înfrânt pe omul cel trupesc. În momentul arestării, Sfântul Gherasim era deja spre Împărăţia lui Dumnezeu. În temniţă el a crescut şi mai mult şi s-a pus în slujba oamenilor. Sfântul Gherasim a trăit aceste momente grele ca să slujească altora. El a fost chinuit de vrăjmaşii din temniţă, dar i-a iertat pe aceştia, aşa cum a zis Mântuitorul. A mers mai departe şi i-a iertat şi s-a rugat ca prigonitorul său să fie mântuit. A depăşit porunca iubirii vrăjmaşului, l-a condus spre mântuire, a trecut împreună cu călăul său la Domnul. Aceşti sfinţi sunt următori Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Au privit cu ochii aţintiţi asupra Crucii Mântuitorului şi au primit cununa sfinţeniei, de aceea noi avem o bucurie înfloritoare în zilele acestea, prin Praznicul luminat al Naşterii Domnului şi prin cinstirea Sfinţilor Ocrotitori ai Olteniei şi ai Mănăstirii Tismana”.
