În Duminica a XXVI-a după Rusalii, la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova s-a săvârşit Sfânta Liturghie de către Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi.
În cadrul sfintei slujbe, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a hirotonit întru diacon pe teologul Dumitru Radu Octavian, pe seama Parohiei Ștefănești, Protopopiatul Târgu Cărbunești şi întru preot pe diaconul Alexandru Gabriel Cornescu, pe seama Parohiei Padea, Protopopiatul Craiova Sud.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a explicat pericopa evanghelică a duminicii, despre bogatul căruia i-a rodit țarina (Luca 12, 16-21): „Sfânta Evanghelie de astăzi ne învață că, după ce omul primește daruri de la Creatorul cerului și al pământului, este dator să le folosească cu înțelepciune și cu responsabilitate. Mântuitorul Iisus Hristos arată că atunci când avem bogății și suntem îndestulați, nu trebuie să uităm de sufletul nostru și de Împărăția lui Dumnezeu, căci «viața cuiva nu stă în prisosul avuțiilor sale» (Luca 12, 15).
Bogatul din pericopa evanghelică, văzând că i-a rodit țarina peste măsură, nu s-a mai gândit la milostenie și la recunoștință față de Dumnezeu, ci doar la el însuși. A zis: «Voi strica hambarele mele și mai mari le voi zidi, și voi strânge acolo toate roadele mele» (Luca 12, 18). După ce a făcut acest plan, a început să vorbească sufletului său cu o falsă liniște: «Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și te veselește!» (Luca 12, 19).
Dar în acel moment s-a auzit glasul lui Dumnezeu: «Nebunule! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău; iar cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?» (Luca 12, 20). Aici vedem mai multe momente din pedagogia dumnezeiască: omul este binecuvântat să crească și să rodească, dar este chemat să nu se lege de cele trecătoare. Gândirea bogatului este contrară învățăturii dumnezeiești. Dumnezeu ne-a dat pământul să-l lucrăm și să ne folosim de roade cu înțelepciune și cumpătare, dar nu să le considerăm îndeajuns pentru viața noastră, și mai ales pentru suflet. A confunda viața biologică cu viața veșnică este un mare păcat.
Istoria amintește despre Alexandru Macedon, care, înainte de moarte, a poruncit să i se facă un sicriu cu două deschizături și mâinile să-i fie scoase afară, pentru ca toți să vadă că nu a luat nimic cu el în viața de dincolo. Aceeași învățătură ne privește și pe noi: nimic din cele materiale nu luăm cu noi, ci doar faptele noastre. De aceea, în această perioadă a Postului Nașterii Domnului, suntem chemați să ne rugăm mai mult, să postim mai conștiincios și să ne ostenim pentru viața cea veșnică”.
În continuare, Ierarhul nostru a vorbit despre Sfântul prăznuit astăzi în Biserica noastră: „Astăzi îl pomenim și pe Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii. Acest sfânt L-a iubit pe Dumnezeu și s-a nevoit în nordul judeţului Vâlcea, în post și rugăciune, într-o peșteră, asemenea sihaștrilor. El a lucrat nu pentru cele pământești, ci pentru cele cerești, și și-a încredințat viața în mâna lui Dumnezeu. Pe când alții s-au îngrijit numai de cele trecătoare și au fost ispitiți de cel rău, Sfântul Antonie s-a învrednicit să fie preamărit în ceruri, cinstit de îngeri și de toți credincioșii.
Și noi suntem chemați să ne îndreptăm sufletele spre Dumnezeu, să citim mai des Psaltirea, să venim la Sfânta Biserică și să ne împărtășim din lumina harului. Numai împreună, în rugăciune și în ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, putem merge spre Împărăția Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Amin!”
