Joi, 20 noiembrie, Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea a fost loc de rugăciune și binecuvântare pentru numeroșii pelerini care au venit să cinstească pe Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, ocrotitor al Olteniei de sub Munte.
Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, și Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
Cuvântul de învăţătură al Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Irineu
În cuvântul de învățătură, Părintele Mitropolit Irineu a vorbit despre prezența lucrătoare a Sfântului Grigorie Decapolitul în viața credincioșilor și despre chemarea la luminarea duhovnicească:
„Sărbătoarea este a credincioșilor de pretutindeni care vin să se roage și să primească de la Sfântul Grigorie Decapolitul sfințenie și har ceresc. Sfântul Grigorie este părinte și învățător, este cel care a luminat pe credincioși, este cel care a păstrat dreapta credință și s-a învrednicit de cununa cea neveștejită a Împărăției cerurilor.
Viața Sfântului este plină de fapte luminate și pilduitoare pentru că Dumnezeu l-a preamărit pe el și S-a arătat în dânsul, așa cum spune proorocul David: «Minunat este Dumnezeu întru Sfinții săi, Dumnezeul lui Israel!» (Psalmul LXVII, 36). Într-adevăr, pentru faptul că s-a ridicat mai presus decât lucrurile pământești, el a strălucit de lumina cerească, lumina taborică, lumina cea neînserată a Împărăției lui Dumnezeu. Această lumină o caută sfinții pustnici, sfinții cuvioși și, de fapt, toți credincioșii, pentru că pe aceasta o primim la Sfânta Liturghie, o primim din Sfânta Jertfă a Mântuitorului Iisus Hristos.
Sfinții s-au nevoit în multe feluri și în multe chipuri, ca să-L vadă pe Dumnezeu. Au trăit în peșteri, în crăpăturile munților, și L-au văzut pe Dumnezeu. Cei dinaintea venirii Mântuitorului Iisus Hristos au trăit cu această nădejde de a-L vedea, dar cei care au trăit în vremea harului L-au cunoscut prin Fiul pe Tatăl, așa cum ne spune: «Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl» (Ioan XIV, 9). Dumnezeu ne descoperă că cine L-a văzut pe El, L-a văzut pe Tatăl, și ne cheamă la El: «Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi!» (Matei XI, 28). El ne cheamă permanent, pentru că în lumea aceasta sunt multe necazuri și suferințe, însă trebuie să avem curaj și să nădăjduim că Dumnezeu îi va odihni pe cei aleși ai Săi.
Sfântul Grigorie a plecat în mănăstire și, în mănăstire, el n-a dat somn ochilor săi, pentru că nu poți să stai niciodată pasiv atâta vreme cât Îl iubești pe Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu este atotcuprinzătoare și atractivă, este irezistibilă, pentru că sufletul îndrăgostit de Dumnezeu este preocupat de această unire cu Dumnezeu încât nu poate să stea nicio clipă și să nu-L cheme pe Dumnezeu. De aceea se vorbește despre rugăciunea neîncetată, rugăciunea neîntreruptă a sfinților, iar Cântarea Cântărilor spune: «eu dorm și sufletul veghează» (Cântarea Cântărilor V, 1). În această lucrare dumnezeiască sufletul Sfântului Grigorie a primit ispitele, s-a curățit de patimi, ca apoi să tindă către îndumnezeire.
Sfântul Grigorie a dorit cu multă silință să ajungă să cunoască pe Dumnezeu, cunoaștere pe care și-a dus-o la bun sfârșit, la îndeplinire, prin rugăciune, prin nevoință, prin priveghere de toată noaptea, pentru că aceste lucruri nu sunt numai elemente necesare pentru viața nevoitorului, ci sunt dorințele pe care el le așază în sufletul său. Dacă Sfântul Grigorie se ruga neîncetat, el dorea să privegheze neîncetat, încât aproape își silea sufletul să nu doarmă.
Așadar, sfinții nevoitori sunt exemple care depășesc logica omenească. Ei stau și se roagă lui Dumnezeu, stau și priveghează. Sfântul Isaac Sirul spune că numai la începutul acestor nevoințe călugărul simte oarecum oboseală, dar, dacă stăruie, el ajunge să privegheze zile în șir fără să obosească vreodată. Trebuie să știm că Cel chemat în ajutorul nostru este Însuși Mântuitorul Hristos, Care ne-a spus: «veniți la Mine și Eu vă voi odihni pe voi!» În sfinți strălucește lumina lui Dumnezeu, pentru că Îl aduc pe Dumnezeu la noi».
Sfântul Grigorie, după ce a trecut peste multele etape ale vieții spirituale, a ajuns la concluzia pe care Sfântul Apostol Pavel a scris-o: «nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește întru mine». Sfântul Grigorie a început cu această învățătură a Sfântului Apostol Pavel și a și experimentat-o cu viața, pentru că atunci când se afla la mănăstire, după ce a constat nimicnicia acestei vieți și, după ce a învățat lupta cea bună, să privească cu ochii ațintiți la Mântuitorul Iisus Hristos, a constatat și el, cu multă bucurie, că «nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine».
Așadar, bucuria de a-L avea pe Mântuitorul Hristos prezent în viața noastră este cel mai mare dar, acela de a-L vedea pe Dumnezeu, pentru că prin rugăciunea neîncetată noi așteptăm ca lumina slavei lui Dumnezeu să strălucească peste chipurile noastre.
Venim în această zi să ne rugăm Sfântului Grigorie, pentru că îl simțim prezent, iar prezența sfinților este pentru lumea fără Dumnezeu un lucru pe care nu îl poate înțelege, pentru că nu poate să se apropie de sfințenie. Sfințenia lui Dumnezeu depășește înțelegerea lumească. Vedem că la sfârșit viața sfântului a fost marcată de boală. Dacă ne gândim că această boală a pătruns adânc în trupul sfântului, tocmai acel trup, după ce a fost chemat de Dumnezeu, a devenit strălucitor și plin de slavă cerească, pentru că, într-adevăr, sfintele moaște sunt sâmburele Învierii.
Ne rugăm Sfântului Grigorie ca el să fie mijlocitor înaintea lui Dumnezeu și permanent rugător pentru viața noastră!”
La final, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a mulțumit Părintelui Mitropolit Irineu și tuturor ierarhilor pentru împreuna slujire, rugându-se ca Dumnezeu să aducă folos duhovnicesc tuturor celor care i-au cerut ajutorul Sfântului Grigorie.
