Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, în seara zilei de 18 martie 2024, în Catedrala Mitropolitană din Craiova s-a săvârșit prima parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul de către părinții profesori de la Facultatea de Teologie, în prezența studenților și a cadrelor didactice. Răspunsurile de la strană au fost date de către membrii corului Facultății, pregătiți de Pr. Lect Univ. Dr. Adrian Mazilița și Protodiacon Lect. Univ. Dr. Victor Șapcă.
În cuvântul de învățătură, Pr. Conf. Univ. Dr. Adrian Ivan, decanul Facultății, a vorbit în prima parte despre începutul Postului Mare și despre împlinirea poruncilor dumnezeiești: „A rânduit Dumnezeu să fim în această seară aici în Catedrala Mitropolitană Sf. Mare Mc. Dimitrie din Craiova pentru a pune început bun rânduielii postului, al rugăciunii și al plânsului celui duhovnicesc. Starea în care Hristos ne-a găsit este starea de cădere în păcat și de moarte. Timpul pe care îl petrecem acum în Postul Mare este calea ce se deschide nouă de la păcat la iertare, de la moarte la viață, trecerea noastră de la lumea aceasta supusă păcatului și morții. De aceea ne aflăm aici ca să învățăm a plânge păcatul și a-L chema pe Dumnezeu în ajutorul nostru. Să deschidem larg ochii inimii să vedem ce ne spune Mântuitorul. Să ne întrebăm ce înseamnă să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu. În Canonul Sf. Andrei Criteanul s-a amintit deseori de chipul căderii omului din rai, de gustul cel amar al morții și al păcatului. De la început Dumnezeu a arătat că ascultarea de cuvântul Lui este să lucrăm poruncile Sale. Mântuitorul nu a fericit pe cel care aude cuvântul ci pe cel care împlinește cuvântul. Temeiul bucuriei este să lucrăm, să pătrundem în adâncul sufletului nostru împreună cu Dumnezeu, așa cum ne-am rugat în această seară și cum ne vom ruga în toată vremea Postului Mare”.
În continuare, părintele decan a subliniat valoarea duhovnicească a stării de pocăință care aduce curățirea sufletului și a trupului: „Sufletul nostru, fiind în întunericul păcatului, are în el dorința de a vedea bucuria și lumina, căci acestea le-a sădit Dumnezeu atunci când ne-a creat. Mântuitorul îi numește fii ai lui Dumnezeu pe cei care Îl cunosc din lumea aceasta. Cei care Îl văd pe Dumnezeu și Îl chemă, acestora le-a dat puterea să se facă fii ai lui Dumnezeu. Cel care este ascultător al voinței Tatălui ceresc este fiu al lui Dumnezeu. Noi venim în biserică să învățăm a trăi în lumină, să învățăm a ne cunoaște păcatul, să învățăm a ne veni în fire ca să cunoaștem cine suntem și cum stăm înaintea lui Dumnezeu. Plânsul păcatului nu este doar acum, ci este pururea. Însă Dumnezeu mângâie inima care își plânge păcatul și șterge lacrima de pocăință”.
Îndemnul de final al părintelui decan Adrian Ivan a fost acela de a ne spovedi și de a ne împărtăși cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos: „Să lăsăm inima să se bucure de Dumnezeu și să-l căutăm pe El. Mergeți la scaunul Spovedaniei, așa cum am făcut chemare studenților noștri. În scaunul Spovedaniei învățăm să punem în faptă în viața noastră cele ce auzim despre Dumnezeu. Nu este deajuns să citim cuvântul Sfintei Scripturi, nu este deajuns să citim cuvântul de înțelepciune al Sfinților Părinți ci trebuie să ne aflăm în duhul de slujire al Bisericii, trebuie să fim curați cu inima ca să luăm îndrăzneală către Dumnezeu. De aceea trebuie să punem așezământ bun în conștiința noastră ca și mintea să se sature din nectarul cunoașterii. Suntem la drumul încercării, pe calea cea bună. Dumnezeu ne iasă înainte ca un Părinte, ca în pilda Fiului risipitor. Am risipit destul, am amăgit destul inima, dăruiți-o lui Dumnezeu întreagă ca să cunoașteți și să primiți bucuria care nu se va lua de la noi, acum și în veci de veci. Amin”.
