Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a fost prăznuit de Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, împreună cu obștea sfântului așezământ monastic și cu o mulțime de preacucernici părinți și credincioși la Mănăstirea vâlceană Frăsinei în data de 11 aprilie 2024.
Slujba arhierească, plină de har, și cuvântul înălțător rostit de Înaltpreasfințitul Mitropolit Irineu la predică au urcat la Cer ca semn de profundă recunoștință pentru mijlocirea divină din viețile fiecăruia și au sădit în sufletele credincioșilor evlavia pentru viața și lucrarea Sfântului Ierarh Calinic.
În accepțiunea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Irineu, Sfântul Calinic este „păstorul cel bun“: „Sfântul Calinic este cu adevărat păstorul cel bun. Păstorul cel bun care-și pune viața pentru oile sale. Păstorul cel bun care nu este plătit, adică nu primește plată omenească pentru nevoințele sale și pentru grija Bisericii. E păstorul cel bun pentru că are întotdeauna grijă de rânduiala Bisericii, de canoanele Bisericii, de poruncile Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Păstorul cel bun este acela care și-a făcut Sfânta Evanghelie îndreptarul vieții lui permanent. Viața lui devine una cu poruncile Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Păstorul cel bun este acela care învață cuvântul Adevărului și nu se abate niciodată de la ceea ce Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus și legea este totdeauna cugetarea lui de zi și de noapte. Nu dă somn ochilor săi și nici genelor sale dormitare până ce nu află pe Stăpânul Dumnezeu în poruncile Lui“.
Sfântul prăznuit la 11 aprilie, ziua adormirii sale întru Domnul, s-a ridicat din sânul acestui neam și a dus o viață de sfințenie încă din tinerețe, așa cum am aflat din cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte: „Sfântul Calinic este cel care s-a născut ca o odraslă românească, un sfânt ierarh român, cu foarte multe calități și virtuți, cu foarte multă putere de la Dumnezeu, cu mult har și cu multă chemare. Este un sfânt care a ascultat ceea ce a spus Mântuitorul Hristos: «cel care voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie».
Născut din părinți evlavioși, Antonie și Floarea (monahia Filofteia), a primit o educație și o învățătură aleasă. Pătruns de o profundă chemare spre Dumnezeu, el a intrat, din fragedă copilărie, în Mănăstirea Cernica unde fusese stareț Sfântul Cuvios Gheorghe, un alt mare părinte al Bisericii noastre ortodoxe și un mare român.
Înaltpreasfinția Sa a evocat un moment din primăvara anului 1817, când Sfântul Calinic a postit desăvârşit, voind să împlinească toate cele 40 de zile de post, asemenea Mântuitorului şi sfinţilor din vechime, dar a fost cuprins de o cumplită durere de cap şi slăbire a trupului, încât a căzut în leșin și n-a mai ştiut nimic de sine până în Duminica Sfântului Toma. Sfântul Calinic şi-a venit din nou în simţire, spre bucuria egumenului şi a fraților călugări din mănăstire. Din postirea aceasta prelungită Sfântul a rămas cu o permanentă durere de cap, pe care a simţit-o până la sfârșitul zilelor sale. Cu toate acestea nu a renunțat să ducă o viață austeră. „Sfinții nu ajung niciodată sfinți fără nevoință. Nu există sfințenie fără nevoință“, a adăugat Înaltpreasfinția Sa.
Despre acest sfânt român se știe că a săvârșit multe minuni, a ctitorit în total zece lăcașuri de cult; a cerut clerului să scrie și să vorbească doar în limba română; a fost un iubitor de literatură, a scris: versuri, o cronică, istoria Mănăstirii Cernica și îndreptare duhovnicești; avea darul tămăduirii de boli, al cunoașterii gândurilor și al intuirii unor evenimente din viitor; săvârșea în timp de 24 de ore 2000 de închinăciuni și 300 de metanii mari; nu dormea întins pe pat, ci ațipea câteva ceasuri pe un scăunel, îmbrăcat și încins cu o curea lată de piele. El nu a adunat pe parcursul vieții averi, iar testamentul său a cuprins doar cărți. Sfântul Calinic vorbea cu Maica Domnului. Lui i s-au arătat noaptea în vis Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și cuviosul stareț Gheorghe.
Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu a povestit o întâmplare desprinsă din frământatul an 1821, atunci când mulţi bucureșteni s-au adăpostit la Mănăstirea Cernica. Așa cum făcea de fiecare dată, bunul stareţ i-a găzduit pe toţi în insula Sfântului Nicolae, în chiliile călugărilor. Turcii au înconjurat mănăstirea cu tunuri şi stăteau gata s-o distrugă, iar pe creștini să-i treacă prin sabie. Atunci Sfântul Calinic a adunat tot poporul şi pe călugări în biserică, le-a ţinut cuvânt de îmbărbătare şi au făcut împreună priveghere de toată noaptea. A doua zi a trimis un călugăr cu jalbă la căpetenia turcilor din tabăra alăturată. Şi astfel, cu rugăciunile Sfântului Calinic și cu mijlocirea Sfântului Nicolae, turcii s-au liniștit și i-au cruțat pe toți.
În acel an, un paşă care îşi avea tabăra în Pantelimon, a răpit o călugăriţă din Mănăstirea Pasărea, dar Sfântul a trimis o jalbă la stăpânire şi a eliberat călugăriţa din mâinile turcului. Paşa a hotărât să atace mănăstirea, să o prade şi să-l ucidă pe stareţ. Sfântul Calinic a făcut priveghere de toată noaptea, cerând ajutorul lui Dumnezeu. Şi iarăşi prin minune a fost izbăvit de primejdie, pentru că, în acea noapte, înainte de plănuitul atac, un servitor a descărcat revolverul în pântecele turcului. Dar glontele oprindu-se într-o salbă de galbeni, turcul a scăpat cu viaţă. Cutremurat de această minune, a doua zi paşa a trimis acei galbeni la Mănăstirea Cernica, din care, după porunca starețului, s-a ridicat, la intrare „Fântâna turcului”.
Terminându-se hrana în Mănăstirea Cernica, călugării şi mirenii erau ameninţaţi de cumplită foamete. Deci căzând Sfântul Calinic la rugăciune cu multe lacrimi în faţa icoanei Maicii Domnului şi a Sfântului Nicolae şi cerându-le grabnic ajutor, îndată a fost ascultat. Cum s-a ridicat Sfântul de la rugăciune, în zorii zilei, au intrat pe poarta mănăstirii mai multe care, pline cu pâine. Cuviosul și-a dat seama că nu putea fi altcineva decât Sfântul Nicolae, făcătorul de minuni.
Dacă la Mănăstirea Cernica se duc în pelerinaj foarte mulți credincioși, la racla cu Sfintele sale Moaște, la Mănăstirea Frăsinei, harul Sfântului te înconjoară cu o stare de pace și fericire.
Sfântul Calinic a înălțat această lavră după tradiție athonită, în locul unde se aflase, în rugăciune, fratele lui, ieromonahul Acachie. Înaltul Irineu ne spune că, în altar, la proscomidie, Sfântul Calinic a săpat în piatră pomelnicul lăcașului care începe cu cel care l-a înălțat: „Calinic arhiereu, cu toată sinodia sa, Antonie [tatăl Sf. Calinic], Filofteia monahia [mama episcopului]“, continuând cu „Acachie ieromonah, Ioan, Grigorie, Agathanghel arhimandrit, Orest ieromonah, Mitrofan ieromonah, Canon monah, Teodor ieromonah, Gheorghe, Lixandra; 1863, Mai 12”.
Tradiția spune că într-o zi a anului 1857, aflându-se în vizită canonică la schitul din satul Șuta-Andreești, Preasfinţitul Calinic, episcopul Râmnicului, a fost profund impresionat de această priveliște pitorească dar mai ales de sfințenia locului, fapt pentru care a hotărât să zidească aici o biserică mai spațioasă, în apropierea celei vechi.
Maica Domnului l-a învrednicit pe sfântul ierarh să ducă la bun sfârșit acest gând bun. Lucrările au început în anul 1859 și au durat până în anul 1863. În această perioadă au fost înălțate Biserica mare, Clopotniţa şi chiliile dimprejur. Biserica Mare, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost construită de meșterul Costache, după planul conceput de Sfântul Calinic, iar pictura, în ulei, în stilul renascentist al lui Gheorghe Tattarescu, a fost realizată de pictorul braşovean pașoptist Mişu Popp.
În pronaosul bisericii te întâmpină chipul plin de sfințenie al citorului: „Calinic Arhiepiscopul Râmnicu-Noului-Severin, Cernicanu, Românu, Pământeanu“ și al Mitropolitului Primat Nifon. Despre chipul Sfântului Calinic, marele istoric Nicolae Iorga mărturisea: „Asemenea chip de ierarh mai rar găseşti!”.
Târnosirea bisericii mari de la Frăsinei, un valoros obiectiv de patrimoniu cultural național, a avut loc la 12 mai 1863, așa cum arăta pisania din pridvor.
Sfântul Calinic a înzestrat ctitoria sa cu toate odoarele necesare lăcașului, chiliilor și celorlalte anexe, cu câteva vite şi cu tipografia „Kallinik Rîmnik” pe care a donat-o Primăriei Râmnicu Vâlcea, cu un an înainte de adormirea sa întru Domnul, cu obligaţia ca aceasta să dea Schitului jumătate din veniturile sale.
Sfântul Ierarh Calinic a dăruit Frăsineiului moaștele Sfinţilor Mucenici, Calinic şi Trifon, şi pe ale Cuviosului Pahomie cel Mare, așezate într-o cutie de argint, adusă de la Sfântul Munte Athos.
„Sfântul Ierarh Calinic fost atras de acest loc pustiu, acest loc sihăstresc, un loc plin de rugăciune, un loc de liniște, un loc binecuvântat de Dumnezeu. Sunt multe locuri în lumea aceasta dar nu sunt făcute pentru mănăstire. Acesta este ca «pe-un picior de plai, pe-o gură de Rai». Aici, Sfântul Calinic a hotărât să facă această sfântă mănăstire, după rânduiala Sfântului Munte, ca părinții și frații să poată să se roage neîncetat, așa cum el însuși se ruga. N-a așezat altă rânduială și nicio altă biserică n-a construit Sfântul Calinic decât aici, aici în mănăstirea aceasta. Dacă alții au făcut altă biserică, au făcut-o fără ascultare și fără binecuvântare, din neascultare și nesăbuință, spre a lor osândă. Aici, în această mănăstire Sfântul Calinic ne-a învățat să stăm, cu frică și cu cutremur, așteptând învierea morților și viața veacului ce va să fie”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei.
În această zi de prăznuire a Sfântului Calinic, am putut mărturisi cu toții nemăsurata râvnă și dragoste a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Irineu pentru Sfântul Ierarh Calinic și pentru această mănăstire în care a ales să se călugărească, de la o vârstă fragedă, în urmă cu o jumătate de secol: „Aici, în casa Sfântului Calinic, simțim mersul sfântului, vă spun ca unul care am intrat aici de cincizeci de ani, și n-am schimbat niciodată mănăstirea aceasta, chiar dacă Dumnezeu m-a chemat la alte slujiri în Biserica Sa. Aici mi-a fost gândul, ziua și noaptea, și simt că trăiesc și acum aceste sentimente față de Sfântului Calinic. Și dumneavoastră, rugăm pe Sfântul Calinic, să simțiți prezența și binecuvântarea Sfântului! Pentru rugăciunile Sfântului Calinic, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi!”
(Prof. dr. Florin EPURE)
