Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, miercuri, 17 aprilie 2024, sub protia Părintelui decan conf. univ. dr. Adrian Ivan, părinții profesori de la Facultatea de Teologie din Craiova au săvârșit Denia Canonului Sfântului Andrei Criteanul, în Catedrala Mitropolitană „Sf. M. Mc. Dimitrie”. La slujbă au participat cadrele didactice, alături de studenții și studentele Facultății, dar și credincioșii din orașul Craiova. Răspunsurile de la strană au fost date de Corul Facultății de Teologie, dirijat de Pr. lect. univ. dr. Adrian Mazilița.
Cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit Irineu, cuvântul de învățătură intitulat „Pocăința – fereastra spre Înviere” a fost rostit de Pr. dr. Sorin Grigore Vulcănescu, bibliotecar şi cadru didactic asociat al Facultății.
În prima parte a cuvântului, părintele Vulcănescu a vorbit despre centralitatea pocăinței în viața duhovnicească. Pocăința este privită ca o întoarcere de care au nevoie toți oamenii: „Meditaţia duhovnicească din seara aceasta am intitulat-o Pocăinţa – fereastra spre Înviere. Tema pocăinţei este centrală perioadei postului, mai ales a Postului Mare şi a Canonului Mare (mare, prin expunerea virtuţilor marilor bărbaţi şi prin «personificarea» marilor teme biblice). Despre autorul Canonului ‒ Sf. Andrei Criteanu ‒ cunoaştem că a fost iscusit în dogmele credinţei, filantrop, învăţător preales, mistagog al pocăinţei, mare personalitate a epocii sale şi unul dintre corifeii poeziei şi imnografiei liturgice. Canonul Sf. Andrei este, dacă vreţi, «Scara» Sf. Ioan Scărarul transpusă în versuri şi «Viaţa Mariei Egipteanca» imnografiată. În primul rând, pocăinţa este o întoarcere, aşa cum regăsim în vechiul grai evreiesc. În al doilea rând, pocăinţa este universală: se adresează tuturor popoarelor şi tuturor păcatelor. Pocăinţa se adresează tuturor popoarelor, dar este făgăduită celor păcătoşi, cum spune Mântuitorul: «N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă» (Matei 9, 13); «Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi» (Marcu 2, 17). În al treilea rând, pocăinţa este calea prin care Dumnezeu îl lasă pe om să atingă dimensiunea timpului, inclusiv a trecutului aparent inalterabil”.
În a doua parte, din perspectivă moral-duhovnicească, s-a accentuat săvârșirea pocăinței prin mărturisirea cea cu umilință în scaunul Spovedaniei. Mai mult decât atât, starea de pocăință trebuie văzută în lumina bucuriei Învierii: „Pocăinţa începe prin conştientizarea stării păcătoase, a gravităţii păcatelor ce s-au cronicizat şi transformat în patimi. Această stare de trezire duhovnicească din «lanţul cel greu al păcatului», cum îl numeşte Sfântul nostru Andrei, trebuie să fie conştientizată cu toată fiinţa ‒ acea stare de «penthos» ‒ întocmai prorocului David, cum scrie Sf. Simeon Noul Teolog. Pocăinţa se continuă prin mărturisirea păcatelor. Când există conştientizare, dar nu există întoarcere, atunci vorbim despre un grad ridicat de solipsism sceptic. Mărturisirea are nevoie de iertarea păcatelor de către Dumnezeu prin Sfânta Taină a Spovedaniei. Poate cea mai dificilă etapă este cea de după iertarea păcatelor, în care penitentul se angajează că nu va mai repeta păcatul pe care l-a conştientizat, l-a mărturisit şi pentru care a primit iertare. În concluzie, antidotul păcatului este pocăinţa. Aceasta nu înseamnă doar să avem remuşcări şi să ne răzgândim, ci pocăinţa trebuie să fie o trezire morală holistică. Pocăinţa este răstignire şi înviere, este botez şi viaţă a doua. Pocăinţa este un act dinamic, un act al învierii duhovniceşti”.
În ziua de vineri, 19 aprilie 2024, studenții de la toate programele de studii universitare (licență și master) vor participa, împreună cu profesorii îndrumători, mentorii și toate cadrele didactice ale facultății, la Liturghia Darurile mai înainte sfințite, săvârșită în Paraclisul Mitropolitan Madona-Dudu din Craiova. Cuvântul de învățătură va fi rostit de Pr. Prof. Univ. Dr. Picu Ocoleanu.
